Unii dintre noi i-am fost elevi profesorului Constantin Manolache È™i îl È™tim drept un dascăl care È™i-a asumat apostolatul profesiei, ducându-È™i taina zâmbetului din colÈ›ul gurii, la vederea noastră, până în ultima clipă.
AlÈ›ii i-am fost colegi È™i îl cunoaÈ™tem drept un prieten sensibil, dezinteresat de nimicurile care murdăresc prin atingerea lor o colectivitate, un prieten răbdător cu cei mai impulsivi, calm cu cei mai colerici, drept cu toată lumea. Unii l-am văzut prima oară în scaunul de inspector È™colar general È™i îi mulÈ›umim pentru că a pus, întotdeauna, interesul învățământului botoÈ™anean înaintea intereselor personale, ale unora sau ale altora, îi mulÈ›umim pentru că a continuat, in extenso, demersurile începute, odinioară, de Spiru Haret.
AlÈ›ii l-am întâlnit pe când era vicepreÈ™edintele Consiliului JudeÈ›ean È™i îi rămânem recunoscători pentru că a dat deoparte formalismul steril È™i rigiditatea funcÈ›iei publice, discutând cu fiecare dintre noi, receptiv mereu la suferinÈ›ele noastre, la durerile noastre…
Astăzi, la fel ca ieri, domnul Profesor este alături de noi, prin cuvintele sale, prin generozitatea sa, prin caracterul său, prin noi, toÈ›i cei care îl cunoaÈ™tem. Astăzi, numai zâmbetul È™i vocea domnului Profesor par să lipsească… Par, doar, pentru că, în sufletele noastre, ele nu vor lipsi niciodată!
Drum-bun, domnule Profesor, È™i succes în noile lecÈ›ii pe care le veÈ›i È›ine, undeva, într-un colÈ› de rai!
Inspectoratul Școlar Județean Botoșani
