Mai exact, o afacere: taxa pentru note mari la bacalauareat, oricat de generoasa ar fi, este oricum nesemnificativa fata de o taxa la facultate, pentru 3 ani de studii. Asa ca, in cel mai pur stil romanesc, mai bine platesc cateva milioane la bac, obtin un loc fara taxa la facultate, scapa odrasla 3 ani de griji!
Sumele care, deja, se aduna in licee, ating cote fabuloase. Se vorbeste despre suta de milioane care trebuie sa ajunga la presedintele comisiei, la profesori, dar si despre alte sume care trebuie sa unga vigilenta supraveghetorilor, pentru ca elevii sa fie lasati sa copieze.
Nu putine sunt cazurile in care banii, pe care elevii si parintii acestora ii dau cu sfintenie si cu deplina incredere, nu mai ajung acolo unde trebuie, fara insa ca cineva sa cunoasca drumul lor.
In ultimii ani, caracatita a atins si nivelul cel mai mic al educatiei, si anume tezele unice, care conteaza pentru admiterea in liceu. Prima corectura, a profesorului de la clasa, darama, uneori, orice principiu sau deontologie profesionala.
"Am gasit lucrari notate cu 9 si 10 care, la recorectura, au ramas cu 4,50. Sau note de 7 care s-au prefacut rapid in nota 2", ne confirma un profesor corector botosanean.
In alte cazuri, profesorul insusi a luat caietelele la rand si a completat minutios tezele elevilor. Situatia a fost semnalata si de ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, in ultimele zile, motiv pentru care s-a cerut reverificarea lucrarilor.
Cat de corecte vor fi aceste reverificari, cat de mult va schimba acest lucru un sistem bolnav si aproape fara sanse de resuscitare? Ramane de vazut.
Deocamdata, la prima vedere nu intelegem decat ca, de 10 ani, coruptia se invata la scoala!
Cat de mult va reusi Ecaterina Andronescu sa miste sistemul, cu suflarea lui Miclea in ceafa, cat vor constientiza parintii ca dictatura de la bacalaureat nu este posibila fara aportul lor, cand vom intelege pericolul de a forma generatii de corupatori?
Fenomenul nu este nici pe departe unul minor. Dimpotriva!
