Şi-a iubit mama şi şi-a respectat tatăl
Părintele Nectarie acceptă cu mare greutate să vorbească despre sine. Amintirile din "viaţa din lume" nu intră în fişa postului unui călugăr. Odată însă discuţia legată, părintele vorbeşte detaşat şi cu căldură.
Vine din Brăila, dintr-o familie obişnuită, cu patru copii, cu o mamă devotată bisericii şi un tată - astăzi răposat - care nu spunea "nu" paharului. Pe tata spune că l-a respectat, pe mama sa a iubit-o. A absolvit facultatea de nave şi echipamente navale la Galaţi, apoi a dat examene pentru a preda matematica la o şcoală din oraşul Ianca. Spune că a fost un student obişnuit, căruia îi plăcea să iasă cu prietenii, să se distreze, să stea de vorbă. La şcoală, ca profesor, la fel. Nu se deosebea prin nimic de colegii săi. Doar că la un moment dat, pentru că miercurea şi vinerea avea doar câte două ore, a început să meargă la biserică.
"Mergeam şi înainte la biserică, dar nu frecvent şi nici nu mă rugam în fiecare seară. Dintr-o dată m-am gândit să merg să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat în viaţă. Am ajuns să merg vineri de vineri, că era programul mai lejer. La slujbă mă tot întâlneam cu o colegă de clasă din liceu şi la un moment dat ea m-a întrebat dacă m-am spovedit. Mă spovedisem în copilărie. Am zis că nu. La care ea îmi spune: dar când vrei să faci asta? Eu răspund că poate după postul Paştelui. Iar ea mă întreabă: dar dacă vine moartea? Cine îţi garantează ţie că mai prinzi Postul Mare? Aveam 26 de ani. Ştiţi, în viaţa fiecărui om este un moment când i se schimbă cursul vieţii. Moartea este lucrul cel mai sigur din viaţa asta", a spus părintele Nectarie.
Întâmplarea, care a fost în ianuarie 1995, l-a făcut să meargă să-şi caute un duhovnic şi să se spovedească. A organizat excursii cu elevii la mănăstiri şi aşa a descoperit mănăstirile din Bucovina. I-au plăcut şi a început să se întrebe din ce în ce mai des ce ar fi să vină pentru totdeauna la mănăstire.
Aşa se face că anul şcolar 1995 a început la Ianca fără profesorul de matematică. "De la 1 septembrie 1995 am venit la mănăstire. Încă înainte de a veni am ştiut că voi rămâne, când duminică de duminică mergeam la biserică şi am început să înţeleg ce înseamnă Sfânta Liturghie, cum îl schimbă pe om, cum îl aduce să înţeleagă sensul adevărat al vieţii. Nu toţi sunt făcuţi pentru acest drum. Trebuie să descoperi ceea ce Dumnezeu ţi-a dat. Încetul cu încetul începi să vezi ce a pus Dumnezeu frumos în tine şi să înmulţeşti frumosul, să lucrezi pe drumul pe care El ţi l-a hărăzit. Nu toţi sunt ziarişti, nu toţi sunt medici, profesori sau călugări. Fiecare are drumul lui. Ca să mergeţi de aici la Suceava puteţi să mergeţi şi prin Clit şi prin Rădăuţi. Dumneavoastră alegeţi drumul", exemplifică stareţul libertatea alegerii.
Citeşte mai mult pe monitorulsv.ro
