Notiunea de cacofonie (numita uneori si disonanta) se foloseste in lingvistica si in muzica pentru a denumi orice fel de asociatii neplacute de sunete. Termenul antonim este eufonie.
Cuvantul cacofonie este un neologism format din doua cuvinte grecesti: kakos - care inseamna "rau, urat, prost" si phone - care inseamna "sunet".
Ce spunea George Pruteanu despre cacofonie:
"Cacofonie va sa zica o asociatie suparatoare, dezagreabila, dizgratioasa de sunete, indiferent care. Intr-o propozitie cum ar fi, sa zicem: "Adesea la sedinta toti tatii tac", finalul sacadat si tacanitor e o cacofonie perfecta! La fel, intr-o propozitie de genul "Mama mea m-a mascat", aceasta succesiune de "ma"-uri, care seamana cu o bilbiiala, este tot o cacofonie indiscutabila. Asemenea cacofonii, ca si cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o statistica care", "o politica care", "crede dl Mateica ca", "sa defineasca calitatea", "procedeaza ca Calinescu", "sa porneasca cind" s.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru ca ele altereaza receptarea enuntului, prin aceea ca fac lumea sa zimbeasca si deci deturneaza atentia".
"Cea mai buna solutie e sa intercalam un cuvint adecvat: "o statistica recenta care", "procedeaza ca G. Calinescu sau in maniera lui Calinescu", "sa porneasca atunci cind" etc. Subterfugii aplicate "in disperare de cauza" in cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "ca virgula cartea" sau de genul "el, ca si coleg". Mult mai destept e sa schimbam unul din cuvinte, sa gasim iute alta constructie sau o intercalare: nu vom spune: afirm ca cartea, ci afirm ca volumul; nu ca si coleg, ci in calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc. / Unde chiar NU se poate, nu schimbam: cineva mi-a semnalat o denumire medicala: "stenoza aortica calcificata"; intrucit in limbajul stiintific conteaza preponderent precizia si nu eufonia, ramine asa cum e, intra-n acelasi compartiment cu Ion Luca Caragiale si biserica catolica".
Insa, in ultime vreme, grija exagerata a unora de a evita cacofonia a creat o alta inadvertenta - tot mai des auzim astfel de exprimari: "eu ca si ministru", "dl X ca si profesor", in care constructia "ca si" nu isi are rostul, dat fiind faptul ca imbinarile de mai sus nu sunt cacofonice.
Pe de alta parte, locutiunea conjuctionala ca si se foloseste, de regula, in comparatii: "ea este tot atat de frumoasa ca si mama sa", iar sintagmele precum "el ca si student" sau "noi ca si locuitori" nu reprezinta comparatii.
Cum evitam cacofonia?
Evitarea cacofoniei se face prin intermediul catorva parti de vorbire, cum ar fi: decat, drept, faptul ca, asemenea, intrucat (in loc de pentru ca), articole proclitice ori pur si simplu reformuland enuntul.
a) in cazul structurilor continand prepozitia "ca" (provenita din adverb de comparatie), se inlocuieste termenul "ca" prin prepozitia "drept". Asadar, vom spune corect: "A fost propus drept candidat al opozitiei".
b) in celelalte situatii, recurgem fie la inlocuirea unuia dintre termeni printr-un sinonim al sau:
"Nu-mi place ca tinerii (copiii) de azi nu mai citesc, cum citeati voi cand erati elevi";
"Vorbim de soarta (destinul) omului";
"Viorico, vino jos (coboara) repede!".
c)Uneori adaugam articolul nehotarat si situatia se rezolva: "Goe si insotitoarele sale asteapta trenul pe un peron al (peronul) garii din urbea X". Asupra acestui din urma exemplu am meditat mult, pentru ca nu gaseam un sinonim potrivit pentru "peron", caci "terasament" nu are chiar acelasi sens.
d)O alta modalitate de a evita constructia cacofonica este inversarea termenilor:
"Scrie-mi daca cartea ti-a placut"
"Scrie-mi daca ti-a placut cartea"
(Anca Dumitrescu)
_____________
Bibliografie
Angela Bidu- Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu- Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001
