Pentru George Enescu, Crăciunul nu a fost doar o sărbătoare religioasă, ci și una profund legată de lumea satului românesc, de tradiție și de muzica populară care i-a marcat întreaga creație.
Născut în Liveni (Botoșani), Enescu a crescut într-un mediu în care colindele, obiceiurile de iarnă și muzica lăutărească făceau parte din viața cotidiană. Atmosfera Crăciunului – cu colinde cântate în ceată, cu sunet de vioară și cu ritualuri străvechi – a rămas adânc întipărită în sensibilitatea lui artistică.
Influența Crăciunului în muzica lui George Enescu
Deși Enescu nu a compus lucrări de Crăciun în sens strict (precum oratorii sau cantate dedicate Nașterii Domnului), spiritul colindului românesc se simte în multe dintre creațiile sale.
Modurile arhaice, melodiile cu inflexiuni populare și atmosfera contemplativă din lucrări precum Impresii din copilărie, Rapsodiile române sau unele părți din Suită sătească evocă lumea sărbătorilor de iarnă.
Enescu considera colindele drept una dintre cele mai pure forme ale muzicii românești, fiind fascinat de simplitatea și forța lor expresivă.
Chiar și în anii de exil, la Paris, Enescu păstra o nostalgie profundă pentru Crăciunul românesc. Prietenii și elevii săi amintesc că vorbea adesea despre iernile din Moldova, despre liniștea satului și despre sunetul colindelor, pe care le considera o formă de rugăciune cântată. În perioada Crăciunului, muzica lui Enescu este frecvent interpretată în concerte festive, ca o punte între tradiție, spiritualitate și identitatea românească. Chiar fără colinde propriu-zise, creația sa transmite aceeași lumină, solemnitate și căldură asociate Nașterii Domnului, potrivit Muzeul Național George Enescu.