Un filosof merge cale anevoioasa si lunga sa intalneasca un maestru care sa-i raspunda la multiplele intrebari si caruia sa-i prezinte punctele de vedere si nelamuririle lui.

In final, ajunge in fata acestuia si incepe sa-si caute insemnarile si sa-i spuna motivele intemeiate pentru care a ajuns acolo si la ce vrea sa primeasca raspunsuri. Ii arata ca stie ce se intampla in lume, isi da seama de legaturile lucrurilor si totusi vrea clarificari si completari.

Batranul il asculta cu atentie si ii ofera o ceasca de ceai in schimb: "Ti-o fi sete si tie dupa atata drum si un ceai poate sa te si linisteasca".

Filosoful incepe sa se gandeasca daca a avut o idee buna venind aici: "Pentru ce am batut eu atata cale, pentru o ceasca de ceai?".

Si batranul vine cu ceainicul si incepe sa-i toarne in cana. Si toarna si toarna si ceasca se umple, si in curand incepe sa curga pe masa si ameninta sa ajunga pe podea.

Filosoful priveste cu neincredere crescanda: "Invatatorul asta pare ca si-a pierdut mintile, cu toate ca e vestit pentru intelepciunea lui".

Maestrul se opreste din turnat si ii spune: "Uite, ceasca asta e mintea ta. E atat de plina incat nimic nu mai incape. Niciun raspuns, nicio idee noua. Fa loc si atunci vei ajunge la ce cauti".


Fiecare ne tinem poate "ceasca" plina, in felul nostru.

Cu asteptari, cu justificari, cu lamentari, cu judecati despre noi si poate, mai ales, despre ceilalti.

Cum ar trebui sa arate momentul prezent mai degraba decat in forma in care deja e, pentru ca sa-mi fie acceptabil?

Ce ar fi trebuit sa cred, sa spun sau sa fac pentru ca acum starea mea sa fie alta?

Cum ar trebui sa se poarte cineva pentru ca sa-mi fie mie util si usor?

Cum ar trebui sa gandeasca si sa actioneze altcineva pentru ca eu sa pot sa-mi pastrez linistea si calmul?

Conteaza?

In loc de a indesi ceata care imi ascunde valmasagul gandurilor dar si frica de a ma vedea pe mine si de ma arata lumii asa cum sunt, poate as putea sa-mi reformulez intentia: mai potrivit decat sa am dreptate, sa am incredere.

In mine, in cei cu care "ma nimeresc" sa impart momentele prezente, in circumstantele care se intampla pentru mine.

Ce as avea atunci in plus?

Loc. Sa fiu si sa (ma) descopar, in care sa creez si in care sa ma relaxez.

 

online.avantajlastart.net