Este unicat în România! CocoÅ£at în vârf de munte, într-un peisaj în care ai senzaÅ£ia că eÅŸti aproape de cer, există un cătun uitat de lume. La propriu. Singura legătură cu civilizaÅ£ia este o scară veche de mai bine de 40 de ani, pe care se urcă sau se coboară doar în caz de nevoie urgentă. Preotul sau poÅŸtaÅŸul sunt ca niÅŸte "turiÅŸti" pe care  sătenii îi văd mai rar decât îl văd pe Dumnezeu. La IneleÅ£ viaÅ£a se desfăşoară cu totul diferit, timpul are răbdare cu oamenii, iar criza financiară sau grijile sunt cuvinte ce nu au existat vreodată în vocabularul limbii lor.

Se află pe Valea Cernei, iar din punct de vedere administrativ aparÅ£ine de comuna Cornereva, din judeÅ£ul CaraÅŸ-Severin. OraÅŸele "apropiate" sunt Băile Herculane ÅŸi Baia de Aramă, însă aici nu se poate vorbi de împărÅ£iri administrative, căci oamenii de aici aparÅ£in doar bunului Dumnezeu, în grija căruia i-a lăsat soarta, scrie Financiarul.ro.

Ca să ajungi la IneleÅ£, fie că vrei, fie că nu, trebuie să urci scara care te duce spre o altă dimensiune. Nici măcar până la scară nu este uÅŸor de ajuns. Trebuie traversată o punte fragilă, după care începe urcuÅŸul.

Scara măsoara cam o sută de metri de trepte din lemn care sunt lipite de peretele abrubt al muntelui. Ea este formată din patru segmente de scară, care urmăresc în detaliu forma peretelui calcaros, care nu este, evident, drept. Fiecare dintre segment măsoară 20 de metri lungime, iar partea cea mai grea este ultimul segment de scară, deoarece se duce într-un unghi de aproape 90 de grade. Ca să priveÅŸti în jos, nici nu se poate vorbi.

Scara este laitmotivul micului sătuc, singura punte de legătură cu civilizaÅ£ia, pe ea sătenii urcă ÅŸi coboară când au nevoie de ceva din "lumea de dincolo", însă acest lucru se întâmplă destul de rar. Chiar ÅŸi aÅŸa, nu oricine se încumetă să facă acest lucru, căci orice pas greÅŸit poate aduce moartea.

PuÅ£inii oameni care trăiesc în cătunul din vârful muntelui, undeva la 47 de suflete, sunt obiÅŸnuiÅ£i să îÅŸi producă ei înÅŸiÅŸi tot ce au nevoie. Cresc păsări, vaci ÅŸi porci, au culturi de legume ÅŸi tot ce trebuie de-ale gurii, iar banii aici nu au valoarea pe care le-o dăm noi. Oamenii sunt mult prea săraci în bani, încât pentru ei bucata aia de hârtie nu face legea ÅŸi nu le strică zâmbetul de pe chipuri.

IneleÅ£ este locul în care oamenii au fost nevoiÅ£i să se gospodărească singuri. Trăiesc întru cu totul o altă lume. Energia electrică încă nu a reuÅŸit să urce scara de la IneleÅ£. AÅŸadar mâna aceasta de oameni se poate desfăta doar de lumina zilei, iar la lăsatul serii folosesc lampa cu gaz. "Încălţările" care se poartă la IneleÅ£ sunt opincile, care îi ajută pe săteni ÅŸi pe noroi ÅŸi pe zăpadă.

La IneleÅ£, însă, fericirea se citeÅŸte pe chipurile sătenilor, aici nu se poate vorbi de întristare, griji sau suspine, căci secretul care zace aici este că ei sunt aproape de Dumnezeu.




 
 
 

CITEȘTE ȘI: "FlixBus, Uber-ul cu autocarul, anunță primele zece rute în România, pe listă e È..."