Plantele de sânziene au tulpini în patru muchii, înalte între 30-100 cm. Frunzele sunt lineare, ascuÅ£ite, lucioase, păroase pe faÅ£a inferioară, dispuse câte 8-12 în verticile la fiecare nod. Podoaba principală constă în florile mărunte, albe sau galben-aurii, dispuse în mici ciorchini, cu miros dulce-îmbătător, asemănător cu cel al fânului de curând cosit sau al mierii de albine. Văzute de la distanţă, florile seamănă cu o ploaie de stele, cele 4 petale fiind aÅŸezate în semnul Sfintei Cruci, ceea ce duce la credinÅ£a că această plantă a fost binecuvântată de Dumnezeu.
NoÅ£iunea de drăgaică include două specii: sânzienele albe (cu denumirea ÅŸtiinÅ£ifică Galium mollugo) ÅŸi sânzienele galbene (cu denumirea ÅŸtiinÅ£ifică Galium verum).
În flora spontană, plantele de sânziene ocupă suprafeÅ£e mari în Europa ÅŸi Asia, de la câmpie până în etajul montan, la altitudinea de 2.500 de metri. Planta creÅŸte pe coaste însorite, pajiÅŸti aride, fâneÅ£e, poieni, lanuri de grâu, margini de pădure, drumuri ÅŸi căi ferate.
În scopuri terapeutice se recoltează vârfurile înflorite ale tulpinilor, în toată perioada înfloririi, din luna iunie până în septembrie. Se usucă la umbră, în straturi subÅ£iri, cu un coeficient de uscare de 4:1.
Efecte terapeutice
Sânzienele albe sunt cunoscute prin multiple proprietăţi terapeutice: diuretice, antispastice, antireumatice ÅŸi afrodisiace, ceea ce le dau eficacitate în diferite afecÅ£iuni maladive cum ar fi: tulburări circulatorii, gută, icter, pleurezie, poliartroze ÅŸi reumatisme cronice.
Sânzienele galbene au foarte multe proprietăţi vindecătoare, datorită conÅ£inutului chimic mult mai divers, de la glicozide (luteolină, asperulină, quercetină), coloranÅ£i galbeni ÅŸi roÅŸii, taninuri, acizi organici, enzime de închegare a laptelui ÅŸi săruri minerale (planta se mai numeÅŸte popular "închegătoare").
Până în prezent au fost dovedite următoarele proprietăţi:
- diuretice ÅŸi depurative, curăţind sângele la nivelul ficatului ÅŸi rinichilor;
- sudorifice (cu mărirea secreţiei glandelor sudoripare);
- astringente, cicatrizante, hemostatice, antiinflamatoare şi vulnerare (cu grăbirea vindecării rănilor externe şi interne);
- sedative, calmante ÅŸi antispastice în afecÅ£iunile neurovegetative;
- aperitive ÅŸi aromatizante.
Sânzienele galbene fac parte din grupul plantelor cu cele mai variate întrebuinţări. Încă din trecutul medicinii tradiÅ£ionale au rămas diferite proceduri de utilizare, cu variaÅ£ii de la o zonă la alta. În Oltenia planta era folosită contra herniei ÅŸi a frigurilor, în Å¢ara FăgăraÅŸului contra hepatitei ÅŸi a bolilor nervoase, în Moldova contra bolilor de piele ÅŸi a celor venerice, iar în Transilvania de nord contra reumatismului.
Astăzi, în tratamentele interne, produsele din sânziene se dovedesc eficiente în foarte multe afecÅ£iuni:
- boli digestive (icter, calculoză biliară, curăţirea ficatului şi a pancreasului de toxine, diaree, enterite, enterocolite, catar gastrointestinal);
- în bolile renale-genitale (calculoză renală cu eliminarea nisipului ÅŸi a deÅŸeurilor toxice din rinichi ÅŸi vezică urinară, edeme renale, cistite, nefrite cronice, pielonefrite, tulburări de menopauză, colibaciloză urinară, cancer renal ÅŸi genital);
- în bolile sistemului nervos (nevroze, epilepsie, isterie, insomnie, vertij, stări de oboseală ÅŸi epuizare);
- contra tumorilor ganglionare, noduli tiroidieni, afecţiuni ale glandelor tiroide şi ale coardelor vocale;
- contra cancerului limbii, al laringelui ÅŸi al organelor genitale;
- contra durerilor reumatismale ÅŸi artrozice;
- în boli de metabolism (obezitate, anemie).
Maceratul din sânziene tratează bolile sistemului nervos
În tratamentele interne se utilizează următoarele preparate:
- infuzie din două linguriÅ£e plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează două minute acoperit ÅŸi se beau două-trei căni pe zi, în nervozitate, epilepsie, isterie, litiaze, impotenţă. Pentru cancerul de limbă, laringe, piele ÅŸi organe genitale se beau 4-6 căni pe zi;
- infuzie din amestec, în părÅ£i egale, de sânziene, urzică moartă ÅŸi splinuţă (Solidago virgaurea) utilă în afecÅ£iunile renale ÅŸi ale vezicii urinare, nefrite cronice, pielonefrite, insuficienţă renală, cancer renal ÅŸi genital, consumând câte 3-4 căni pe zi prin înghiÅ£ituri rare;
- macerat din 4-6 linguri rase de herba uscată ÅŸi mărunÅ£ită la un litru apă; se lasă la temperatura camerei timp de 8 ore, se strecoară ÅŸi se consumă timp de 2-4 ore, ca tratament în bolile tiroidiene, hipertiroidie, epilepsie ÅŸi boli nervoase, într-o cură de minimum 3 luni;
- tinctură din pulbere de herba uscată (20 de linguri la 1 litru alcool 500); se lasă la macerat 12-14 zile, cu agitare zilnică, se strecoară prin stoarcere, se trece în sticluÅ£e brune ÅŸi se beau câte 1-2 linguriÅ£e de 3-4 ori pe zi, cu diluare în apă, având efecte bune contra cistitei, uretritei, nefritei ÅŸi a litiazei renale;
- pulbere din flori uscate, măcinate fin ÅŸi cernute din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se Å£ine sub limbă timp de 10-15 minute, la copiii sub 12 ani doza fiind redusă la jumătate.
Tratamente externe
În tratamentele externe, preparatele din sânziene au eficacitate în:
- afecÅ£iuni cutanate (răni, furuncule, pecingine, ulceraÅ£ii, erizipel, eczeme zemuinde, râie, acnee, psoriazis ÅŸi alte erupÅ£ii tegumentare);
- boli dermatologice canceroase (plăgi maligne pe piele, limbă şi laringe);
- reumatisme, artroze ÅŸi junghiuri intercostale;.
Se prepară:
- unguent de sânziene, preparat din suc proaspăt amestecat cu unt sau untură, până la formarea unei paste omogene ÅŸi utilizat în cancer de piele, răni, furuncule, keratoză senilă (pete de bătrâneÅ£e), panariÅ£iu, leziuni ale coloanei vertebrale, otită;
- băi locale sau generale cu decoct de sânziene (7 linguri plantă uscată ÅŸi mărunÅ£ită la un litru apă se fierbe 15-20 de minute la foc mic) pentru reumatism, erupÅ£ii cutanate ÅŸi erizipel;
- cataplasme cu plantă proaspătă zdrobită în tratamentul de guşă exoftalmică;
- cataplasme cu amestec de sânziene, gălbenele ÅŸi patlagină (plante proaspete strivite) cu efecte bune în elefantism.
- comprese cu infuzie sau suc proaspăt de sânziene proaspete utilizate în cancer de piele, tumori canceroase, keratoze senile, erupÅ£ii alergice însoÅ£ite de mâncărimi, elefantiază, ten ofilit ÅŸi boli de piele (furuncule, răni);
- gargară cu infuzie concentrată (2-3 linguriÅ£e herba uscată la 250 ml apă clocotită), care se foloseÅŸte în afecÅ£iunile glandei tiroide ÅŸi ale corzilor vocale.
Alte utilizări
- colorant natural din vârfuri florale pentru brânzeturile de Chester cărora le dau coloarea galbenă-portocalie ÅŸi gustul caracteristic;
- surogat de cafea din fructele ÅŸi rădăcinile de sânziene galbene, cu miros ÅŸi gust de cafea, care pot înlocui cicoarea;
- închegător al laptelui datorită enzimelor componente;
- roua de pe florile de sânziene se aplică pe pleoape ÅŸi în jurul ochilor în fiecare dimineaţă, având rol în refacerea ochilor obosiÅ£i, îndepărtarea cearcănelor ÅŸi a ridurilor precum ÅŸi la îmbunătăţirea acuităţii vizuale.
(Prof. Univ. Constantin Milică)
