În fitoterapie, pentru uz intern se recomandă infuzii sau decocturi din plante medicinale, folosite separat sau în amestecuri: flori de salvie (cea mai eficientă), soc, arnică, trifoi roşu, lavandă, tei, muşeţel; frunze de mesteacăn, nuc, frasin, urzică, pelin, afin, mentă, rozmarin, coacăz negru; muguri de pin şi plop negru; herba de coada calului, cimbrişor, păpădie, sunătoare, tarhon; fructe de ienupăr, cătină albă, măceş, teci de fasole; rădăcini de lemn dulce, ghinţură, osul iepurelui, pir, tătăneasă, ţelină, pătrunjel; scoarţă de salcie.
Aceste plante intră şi în componenţa unor tincturi (extracte hidroalcoolice), în raport de 10-20% cu alcool 400, a unui sirop antireumatic (din care se iau câte două linguriţe în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 6 săptămâni), precum şi câte trei păhărele pe zi cu lichior din fructe de ienupăr şi usturoi.
Din compoziţii nu trebuie neglijată scoarţa de salcie, un foarte bun remediu antireumatic, datorită conţinutului ridicat în derivaţi salicilici (salicina) din care se obţine aspirina naturală, cu efecte antifebrile, sudorifice, dezinfectante, diaforetice şi antinevralgice.
Pentru uz extern se folosesc compresele calde şi frecţiile pe locurile dureroase, cu infuzii sau decocturi din: herba de păpădie, sulfină, urzică albă; rădăcină de tătăneasă, castane şi usturoi, macerate în alcool şi petrol; tinctură în alcool 700 cu muguri de plop negru, frunze de rozmarin, cimbrişor şi traista ciobanului, rădăcină rasă de ţelină şi hrean, fructe de ardei roşu şi ienupăr şi scoarţă de salcie; uleiuri din fructe de ienupăr, flori de muşeţel, cimbrişor, măghiran; alifii cu gălbenele, tătăneasă, sânziene, răşină sau venin de viperă. Toate acestea au efecte antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.
Cataplasmele se fac cu hrean ras sau făină de muştar negru (în amestec cu apă fierbinte până se obţine o pastă care se introduce într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe locul dureros).
În artroze se pun cataplasme cu varză crudă sau fiartă, foi de ceapă, praz sau usturoi, flori de câmp, paie tocate de ovăz sau rădăcini proaspete de pedicuţă.Băile generale sau locale se fac cu făină de muştar negru, decoct (3-4 litri) cu fructe de ienupăr şi castan, rădăcină de tătăneasă, scoarţă de salcie, muguri de pin, flori de câmp, lavandă şi gălbenele, frunze de frasin, herba de salvie şi rozmarin.
Aceste plante, în totalitate sau parţial, se toarnă în apa de baie ţinută la temperatura de 370C în care se stă circa 20 de minute.
La durerile de coxartroze şi gonartroze se recomandă băi locale cu tulpini de tomate, frunze de coacăz negru, făină de muştar negru şi sare de Bălţăteşti.
prof. univ. dr. Constantin MILICĂ
