De-a lungul vremii au existat studii stiintifice care au scos in evidenta anumite aspecte uluitoare ce tin de creier, mai precis de tendinta acestuia de a memora sau nu diferite lucruri, conform Cracked.
A intra pe usa
Esti intr-o incapere si privesti in jur confuz. Ai intrat ca sa iei ceva, insa ce? Nu mai tii minte. Ai uitat complet de cum te-ai ridicat de pe canapea sau simplul drum din camera de zi pana in bucatarie ti-a sters memoria?
Incerci sa-ti dai seama daca e o pierdere neinsemnata de memorie, un lapsus, sau un prim semn de Alzheimer. Nu te ingrijora. Acest moment de tip "Ce cautam, oare?" survine in viata tuturor, iar stiinta a descoperit si ce il cauzeaza.
Gabriel Radvansky si colegii sai de la Universitatea Notre Dame a aratat, intr-o serie de experimente, ca aceste "pierderi de memorie" n-au nicio legatura cu temuta boala, nici cu altele ce tin de creier, ci sunt un efect al trecerii dintr-o incapere in alta.
Oricat de ciudat ar parea, creierul seamana cu un calculator, din anumite puncte de vedere. Daca pe calculator compartimentam tot ce avem in foldere precum "munca", "documente" etc., la fel tinde sa faca si creierul, folosindu-se, insa, de locatia fizica. Asta inseamna ca informatii perfect accesibile intr-o incapere ("trebuie sa iau un pahar cu lapte") devin de neaccesat intr-o alta camera.
In momentul in care pasesti intr-un alt spatiu trimiti un semnal creierului, anuntandu-l ca esti intr-o alta incapere acum si ca nimic din ceea ce s-a intamplat in camera in care te-ai aflat inainte nu mai conteaza, asa ca informatiile pot fi sterse.
Radvansky a testat aceasta teorie pe mai multin studenti pusi sa inventarieze continutul unei cutii. In aceasta se aflau cuburi rosii si sfere albastre. Dupa aceea, subiectii au fost pusi sa-si aminteasca ce obiecte se aflau in cutie, nu inainte insa de a face cativa pasi spre o alta incapere sau sa parcurga aceeasi distanta, fara a trece insa de niste usi.
Rezultatele au fost atat de graitoare, incat efectul a ramas cunoscut in comunitatea stiintifica ca "efectul usilor". Interesant este ca nici macar nu e nevoie sa treci fizic de niste usi. Efectul este la fel de puternic chiar si atunci ca subiectii priveau la calculator o simulare, in care avatarul lor trecea de niste usi. Indata ce asta se intampla, abilitatea lor de a-si aminti informatii, detalii legate de incaperea in care fusesera, scadea considerabil.
Exista, insa, un truc care poate ajuta: a repeta cu voce tare anumite informatii, atunci cand se face trecerea dintr-o camera in alta, previne acest tip de "pierdere de memorie". In plus, cei aflati in a doua camera, care te vor auzi vorbind singur, cu siguranta iti vor aminti ce ai spus, amuzati.
Fonturile ridicole
Probabil ai observat deja ca toate acele fonturi academice cu care sunt scrise textele pe care ar trebui sa le retii nu fac decat sa-si declanseze foamea. Cu toate acestea, nu-ti explici de ce nu poti uita ca intr-un local anume, la doua pizza a treia e gratis si ca, eventual, ti se serveste o bautura racoritoare sau o bere. De fapt, stii pe de rost si ce cuprinde meniul, in detaliu.
Poate sa nu fie pizzerie, ci un loc in care se serveste burrito, in care anuntul care sa atraga musterii sa arate asa.
De fapt, cam toate restaurantele au anunturile de intampinare scrise cu fonturi ciudate. Te si intrebi in ce stare era cel care le-a scris. Sunt amestecate patru sau cinci tipuri de fonturi, unul e intrerupt chiar la mijlocul frazei pentru a fi folosi altul... Un adevarat cosmar pentru creier. Oare?
Se pare ca patronii de restaurante stiu ceva ce celor care editeaza texte stiintifice le scapa. Cand informatia e oferita intr-un mod ciudat, dificil de citit - fonturile cat mai caraghioase - e mai probabil sa fie retinuta.
Altfel, daca nu esti cu adevarat interesat de subiect, creierul are tendinta de a "trece cu vederea" peste informatii scrise in plicticoasele fonturi Times New Roman sau Courier. Incearca insa Browallia ori Candara sau Wingdings si observa singur cum informatia pur si simplu se "insurubeaza" in creier.
.jpg)
Cercetatorii de la Universitatea Princeton si Indiana au demonstrat ca asa stau lucrurile punand doua grupuri de subiecti sa citeasca texte scrise cu font Arial de 16 sau Comic Sans MA ori Bodoni MT, cu o marime a caracterelor de 12, fonturi dificil de "procesat". S-a dovedit ca cei din al doilea grup au retinut cu mult mai multe informatii decat ceilalti.
Testul a fost apoi repetat la scara mai mare, folosindu-se drept subiecti 200 de copii. S-a dovedit ca cei care primisera materialul didactic in fonturi ciudate au retinut informatiile mai bine, ei obtinand si note mai mari. Diferentele cele mai mari au fost observate cand a fost vorba de fizica, desi o carte de fizica scrisa in Comic Sans pare de-a dreptul un cosmar.
Voci joase
Nenumarate studii au aratat ca vocile joase ne sunt cele mai placute urechilor. Nu degeaba cei care "pun voce" pe documentare, reclame etc. au astfel de voci. De aceea si Darth Vader s-a bucurat de atata popularitate, poate. Poate acesta a fost si secretul lui Berry White, muzica lui devenind, in timp, sinonima cu sexul.
Acum, ca nu stie nimeni, pune la cale propriul experiment. Imagineaza-ti-l pe Morgan Freeman. Gandeste-te ca el este cel care iti citeste restul articolului cu vocea lui joasa, profunda. Daca esti de sex masculin, atunci te vei amuza - "Tocmai mi-a citit Morgan Freeman un articol!". Daca esti, insa, femeie, ai sanse mari sa poti recita apoi textul din memorie.
Asa cum exista o serie de lucruri pe care doar barbatii le pot face, exista altele care pot fi folosite de femei in propriul avantaj.
Si, da, are legatura tot cu sexul. Dupa cum au aratat oamenii de stiinta de la Universitatile Aberdeen, din Scotia, si McMaster, din Canada, in cursul evolutiei femeile au invatat sa-si aminteasca orice legat de barbatul pe care il gaseau atragator, chiar si ce spunea acesta, oricat de plicticos.
Asta inseamna ca daca esti barbat si ai norocul sa ai o voce precum cea a lui Sean Connery, pe care femeile o gasesc foarte atractiva, atunci fie si numai vocea ta va ajuta memoria femeilor din preajma sa fie mai buna. Eke vor retine orice nimic pe care il spui, indiferent cat de lipsit de valoare.
Bineinteles ca ipoteza de fata a fost testata, dovedindu-se adevarata. S-a demonstrat ca atunci cand informatia era rostita de o voce de barbat joasa, ea era retinuta fara eforturi, in comparatie cu momentele in care se folosea orice alt tip de voce. Cu alte cuvinte, o voce joasa nu atata femeile doar din punct de vedere sexual, ci si neuronal.
A privi podeaua
Imagineaza-ti o persoana in varsta incercand cu disperare sa-si aminteasca un nume sau un eveniment. Are mana la barbie, se intreaba, tot in barba, "era Mihai, Mircea, Marian?". Unde priveste acel om? Cel mai probabil in podea, de parca s-ar astepta sa gaseasca raspunsul scris acolo, sau pur si simplu aiurea, holbandu-se la un punct fix, oriunde, insa nu la tine. De ce?
Psihologii de la Universitatea Scotland au observat un lucru interesant: memoria noastra are de suferit din pricina chipurilor celor din jur. Astfel, mai multor subiecti, copii de scoala primara, carora li s-au dat niste teste cognitive, li s-a spus ca se pot uita oriunde, inclusiv la chipul profesoarei, ori la o foaie alba, asezata pe podea.
S-a observat ca subiectii care s-au uitat la foaia alba s-au descurcat cu 20% mai bine la teste decat cei care si-au privit profesoara. Iar explicatia este aceea ca omul, ca animal social, gaseste chipurile celor din jur captivante, ceea ce fura mult din concentrare. Daca vrei sa rezolvi o problema bine si repede, incearca sa nu-i privesti pe cei din jur.
Chiar daca nu suntem constienti de acest aspect, creierul "isi da pana la urma seama", de acest amanunt, insa numai pe masura ce imbatranim. Acesta este motivul pentru care, pe masura ce trec anii, nu-i mai privim pe cei din jur cand incercam sa ne amintim ceva, preferand sa privim, mai degraba, podeaua.
ziare.com
