Simulare de BAC. Limba și Literatura Română, clasele a XI-a și a XII-a. Subiectele, aceleași banalități înfiorătoare. Aceleași concepte operaționale sublime prin inutilitatea lor, convenționale prin artificialitatea lor. Dacă n-aș ști că Limba și Literatura Română înseamnă și altceva, dacă aș fi astăzi elev de liceu, probabil că n-aș avea nici un motiv să merg la Facultatea de Litere. Tot astăzi, o surpriză extrem de plăcută. Subiectul III, clasa a XI-a… Cerință: relația dintre două personaje ale unei comedii studiate (plictisitor!). Printre lucrarile corectate, gasesc un text al unei eleve careia aș fi onorat sa ii fiu profesor. In el regasesc multe dintre erorile pe care le comit eu insumi in fata claselor la care predau. Asadar, textul urmator este o incurajare publica adresată elevilor mei; daca au astfel de opinii (acestea sau altele!), as fi bucuros să le ascult, spune Ovidiu Ivancu pe blogul său.
Iata ce a scris eleva in lucrarea sa:
"Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.
Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare.
Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva. Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem să ne amintim de bine. Nu o să-mi amintesc definiția romanului sau a schiței, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-ați permis să lăsați materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem ființa umană".
VEZI CE II RASPUNDE PROF. OVIDIU IVANCU ELEVEI DE CLASA A XI-A
