Nicolae Steinhardt
Iată ce spune, în interviu, fostul ministru pesedist: "Când aveam 16‑17 ani, tatăl meu căuta pe cineva cu care să învăţ limbi străine. În cercul de apropiaÅ£i – tata fiind avocat – era ÅŸi Nicolae Steinhardt. Meditându‑mă la engleză ÅŸi franceză, apoi, când am dat la facultate, ÅŸi la ceva latină, l‑am cunoscut. Eu eram suficient de tânăr, el – sătul de multe lucruri. Nu pot să spun că la 17 ani înÅ£elegeam cu cine stăteam de vorbă. Un om foarte modest, care locuia într‑o garsonieră la Luceafărul, vizavi de Hotelul Intercontinental. N‑a încercat niciodată să‑mi vorbească despre el, decât cu câteva crâmpeie. Un naÅ£ionalist convins, care fusese un evreu botezat în puÅŸcărie "în apa din ibric". Era un om care credea foarte serios în ceea ce înseamnă valoare. Mi‑a arătat la un moment dat manuscrisul de la "Jurnalul fericirii". Nu‑mi spunea mai multe tocmai pentru a mă proteja. Apoi, cred că a ÅŸi avut câteva experienÅ£e nenorocite cu o serie de apropiaÅ£i, unii dintre ei foarte tineri, ÅŸi care din motive care nu aveau nicio logică – în sfârÅŸit, alte vremuri! – l‑au turnat. Era veÅŸnic urmărit. Făceam niÅŸte gesturi de o copilărie totală. Citeam la franceză după "Paris Match", pe care i‑l dădea băgat în ziar la un chioÅŸc de presă. De la el am învăţat să beau Martini. Avea o sticlă în dulapul cu haine, jos. Avea probleme cu vederea ÅŸi, din câte ÅŸtiu, cu inima, în perioada respectivă. În momentul în care am plecat la facultate, el s‑a dus la Mănăstirea Rohia".
Diaconescu mai spune: "La el vedeai numai manuscrise, maÅŸina de scris, iar Radio "Europa Liberă" cred că se auzea încontinuu". Și recunoaÈ™te: "Am avut niÅŸte probleme minore datorită relaÅ£iei cu el. Nicolae Steinhardt nu i‑a spus tatălui meu de la bun început, dar mi‑a spus mie la un moment dat că el are niÅŸte probleme ÅŸi că nu ar vrea ca acestea să se răsfrângă asupra unui minor".
Neobișnuita ascensiune a lui Cristian Diaconescu
Să spunem cîteva cuvinte despre Cristian Diaconescu: s-a născut în 1959, ambii părinÈ›i fiind juriÈ™ti. În 1979 a intrat la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1983, devenind direct judecător, în Ilfov, lucru cel puÈ›in neuzual, din cauza vîrstei fragede, de numai 24 de ani. Un an mai tîrziu, e transferat la BucureÈ™ti, tot ca judecător, lucru încă È™i mai ieÈ™it din comun, È™tiut fiind ce concurență cumplită era pe asemenea posturi centrale, în perioada respectivă. Să zicem, însă, că asta ar putea avea o explicaÈ›ie logică.
Ceea ce este cu adevărat de neînÈ›eles e faptul că părinÈ›ii lui Diaconescu, magistraÈ›i comuniÈ™ti, nu găsesc alt meditator de limbi străine pentru odrasla lor decît pe Steinhardt, unul dintre marile obiective ale Securității acelor vremuri, eliberat din puÈ™cărie, unde intrase odată cu "lotul Noica", cu doar cîÈ›iva ani în urmă, sub acuzaÅ£ia de "crimă de uneltire contra ordinii sociale". Exemplu de supraveghere: Securitatea i-a confiscat, în 1972, lui Steinhardt manuscrisul Jurnalului fericirii, iar acesta a fost nevoit să rescrie cartea, în taină. Numai că Securitatea prinde de veste È™i îi confiscă È™i al doilea manuscris, în 1984. E vorba de aceeaÈ™i carte pe care Diaconescu spune că Steinhardt i-a arătat-o, în timpul relaÈ›iei cu el È™i care avea să fie difuzată la "Europa liberă", în serial. Tot Securitatea a supravegheat atent È™i înmormîntarea sa, în aprilie 1989, semn că scriitorul a fost considerat periculos pînă în ultima clipă. Diaconescu recunoaÈ™te singur, în interviu, că È™tia încă de atunci că Steinhardt e urmărit de Securitate. Cărturarul, însuÈ™i, îi spune că are probleme din cauza meditaÈ›iilor pe care i le dă. TotuÈ™i, în mod de-a dreptul halucinant, continuă meditaÈ›iile cu acesta pînă în 1979, cînd intră la facultate, după cum spune în interviu. Mai mult de atît, după cum a dezvăluit, pentru Inpolitics, eurodeputata Norica Nicolai, intrată la aceeaÈ™i facultate È™i în acelaÈ™i an cu Diaconescu, la Drept nu se dădeau limbi străine la admitere. A fost Diaconescu "exploatat în orb" de Securitate?
Oare nu cumva, cu sau fără È™tiinÈ›a lui (ne referim la aÈ™a-zisa "exploatare în orb", specifică unor operaÈ›iuni ale serviciilor secrete), viitorul judecător a fost introdus de Securitate în anturajul lui Steinhardt pentru a-l supraveghea mai bine? Un mister care va rămîne, probabil, veÈ™nic nedezlegat.
(Material complet pe inpolitics.ro)
