Din păcate, mulți copii plătesc un preț prea mare, încă de când vin pe lume.
Este vorba despre acei copii ai căror părinți aleg drumul străinătății pentru a le oferi un trai mai bun, mulți nedându-și însă seama că o astfel de decizie poate decide iremediabil, într-un mod negativ, viitorul celor pe care i-au adus pe lume.
Părintele vede plecarea în străinătate ca pe o șansă la o viață mai bună, însă nu la fel văd situația copiii. La vârste mici ei nici nu au noţiunea banilor şi, din păcate, pot percepe absenţa părinţilor ca pe un abandon. Și atunci apar problemele.
Sute de copii din Botoșani plâng de dorul părinților
Potrivit statisticilor Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, la nivelul județului Botoșani sunt 1.709 copii care au unul sau ambii părinți plecați la muncă peste hotare.
În statistici sunt doar niște cifre. În realitate, însă, fiecare caz este special, este o poveste care ascunde durere, lacrimi și strigăte ale unor suflete care poate nu o să înțeleagă niciodată de ce mama și tata nu pot fi alături de ei.
La nivelul județului Botoșani, 529 de copii, cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani, au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, în timp ce în intervalul 14-17 ani sunt 444 de copii aflați în această situație. Alți 388 de copiii cu vârste cuprinse între 7 și 9 ani, și 272 de copii cu vârste între 3 și 6 ani, au fost lăsați în grija rudelor sau a cunoștinţelor sau sunt îngrijiți de un singur părinte, celălalt fiind plecat la muncă în străinătate.
Trist este faptul că sunt copii care la doar câteva luni de când au venit pe lume sunt lăsați în grija rudelor sau care atunci când încep să vorbească spun mamă și tată altor persoane decât cele care le-au adus pe lume. 59 de copii din Botoșani, cu vârste între 1 și 2 ani, au părinții plecați, iar 17 au vârste până într-un an.
1.015 copii din județul Botoșani au un părinte plecat la muncă în străinătate, în timp ce 419 au ambii părinți plecați. Alți 175 de copii, care provin din familii cu unic întreținător, sunt de asemenea lăsați în grija altor persoane.
Banii nu țin locul părinților
Lipsiți de afecțiunea părinților, mulți dintre acești copii ajung să aibă probleme de comportament sau, în cel mai rău caz, ajung la sinucidere, reprezentând un grup vulnerabil aflat în situație de risc.
Plecarea părinților este resimțită de un copil în primul rând în plan psihologic, atrag atenția specialiștii. De cele mai multe ori copiii sunt lăsați în grija bunicilor sau a rudelor, care însă nu pot substitui rolul de părinte.
"Nimic nu echivalează cu prezenţa şi implicarea părinţilor în viaţa copilului. Desigur, am văzut şi bunici dedicaţi trup şi suflet creşterii nepoţilor, dar poate apărea riscul hiperprotecţiei, sau conflictul intergeneraţional datorită diferenţei mari de vârstă. Expresia "cei şapte ani de acasă", din punctul meu de vedere, vizează nu numai educaţia morală, etică, ci şi definirea, consolidarea temeliei sufletului uman - afectivitatea. E bine ca bunicii, rudele să se implice în viaţa copilului, însă nu pot substitui rolul de părinte. Impactul plecării părinţilor asupra copiilor depinde foarte mult de calitatea relaţiei pe care o aveau înainte de despărţire, de vârsta copilului, de pregătirea emoţională prin explicarea situaţiei pe înţelesul copilului, de prezenţa sau absenţa unui mediu familial stabil, a unui adult faţă de care copilul să fi dezvoltat o relaţie de ataşament de încredere- celălalt părinte, bunicii, sau alte rude", ne-a spus Anca Larionesei, psihoterapeut.Din păcate, unii părinți consideră că, dacă le asigură copiilor lor un trai în care să nu ducă lipsă de nimic din punct de vedere material, situația este sub control, dar nu este deloc așa.
"În evoluţia oricărui copil, de la naştere până la vârsta adultă, părintele are un rol decisiv în fiecare etapă. Este vitală prezenţa mamei în viaţa nou – născutului, acum formându-se ataşamentul, relaţia de încredere cu ceilalţi. Nesatisfacerea nevoilor specifice acestei perioade va conduce la sentimente de teamă faţă de lume, de tot ce e nou ce pot persista până la adolescenţă şi chiar vârsta adultă. Recomand părinţilor să mediteze mult când au de făcut alegeri ce i-ar putea rupe de copiii lor. În limbajul copiilor, banii nu înseamnă iubire", a mai spus Anca Larionesei.
Efectele migrației părinților
Lipsa părinților din viața minorilor se reflectă în toate planurile, ducând în special la scăderea interesului pentru școală sau întârzieri în dezvoltarea psihică. Important este ca cei care au în grijă astfel de copiii să știe să ceară ajutorul atunci când trebuie.
"Experienţa în lucrul cu copiii singuri acasă a scos la suprafaţă o serie de probleme specifice cum ar fi scăderea performanţelor şcolare. Nimeni nu-l ajută la teme, notele trec neobservate, gândurile zboară aiurea, sunt copii care se gândesc chiar că ei sunt vinovaţi de plecarea părinţilor, mai ales dacă aceştia folosesc sintagma "pentru tine plec". Sunt copii cu stări depresive, ca urmare a dorului resimţit, a nevoii de afecţiune şi apreciere, cu un nivel scăzut al stimei de sine- copiii se pot simţi inferiori faţă de colegii ai căror părinţi sunt prezenţi în viaţa lor, care participă la serbări, la spectacole, şedinţe cu părinţii, sau la alte evenimente importante pentru copil (căderea primului dinte, trecerea de la gimnaziu la liceu, prima relaţie de iubire, etc.)", a mai precizat psihoterapeutul Anca Larionesei.
Unii copii adoptă o conduită predelincventă sau chiar delincventă. Copilul îşi caută un anturaj care să îi ofere atenţie, care să-l facă să se simtă dorit, important, şi atunci poate cădea victimă găştilor de cartier, grupurilor de tineri care se află în aceeaşi situaţie, ajungând să comită fapte penale pentru a fi "cool".
"Tot datorită nevoii de afecţiune, am întâlnit copii, adolescenţi care şi-au început viaţa sexuală precoce, aceştia având o idee viciată despre ce însemnă iubirea, existând riscul abuzului sexual, emoţional, fizic", a mai explicat psihoterapeutul Anca Larionesei.
Părinții, obligați să anunțe serviciile sociale dacă pleacă la muncă în străinătate
Părinţii care pleacă să muncească în străinatate au obligaţia de a anunţa serviciile sociale de care aparţin despre persoana în grija căreia va rămâne copilul (sau copiii). Ei sunt obligaţi să anunţe serviciul de asistenţă socială de care aparţin cu cel puţin 40 de zile înainte de plecare şi să desemneze o persoană care se va ocupa de copii. Puțini însă fac acest lucru.
"Noi centralizăm datele despre copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și intervenim atunci când suntem sesizați cu privire la un caz în care minorul nu este îngrijit. Am avut cazuri de copii cu părinți plecați în străinătate care au fost lăsați în grija rudelor, dar la școală veneau murdar îmbrăcați sau nemâncați, și atunci am intervenit și s-a instituit o măsură de plasament pentru aceștia", a precizat Alexandru Colbu, directorul adjunct al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani.(Claudia Luca)