"Am să le spun cu mare sinceritate: de cancer mori doar stupid. Mori mai degrabă călcat de o ma­şină pe trecerea de pietoni, decât de boala asta. Fiindcă este o boală cronică (asta trebuie să ne intre foarte bine în cap!), ce devine acută din cauza tera­piilor greşit folosite, a terapiilor folosite în exces, a medicilor sau terapeuţilor din sistemul naturist care prescriu de dragul de a prescrie, a familiei, care de multe ori tabără pe pacient ca să-l facă bine, dar nu ştie cu ce, şi în ultimul rând, a pacientului care, săra­cul, e încolţit din toate părţile şi, având acest diag­nostic fatidic, se consideră deja mort, îşi trage cear­şaful pe cap şi o ia uşor către cimitir… Nu se moare de cancer!"

"Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa"

O plantă inclusă pe lista medicamentelor compensate

– D-le doctor Ţogoreanu, aveţi o experienţă de 20 de ani în tratamentul natural al cancerelor. Pen­tru un medic chirurg, pare puţin bizar. Ce v-a îm­pins pe acest drum?
– În primul rând, insuficienţa tratamentului chirur­gical. Până acum câţiva ani, se încerca rezolvarea can­cerului pe cale chirurgicală doar prin extirparea tumorii, după care a apărut aşa-numita extirpare cu tendinţă de radicalitate oncologică, ceea ce înseamnă că avansezi şi mai adânc în organism, încercând să scoţi toţi ganglionii limfatici şi ţesuturile adiacente, prin operaţii foarte extinse, care nu întotdeauna dau rezultate bune. Ulterior, s-au impus tratamentele citostatice şi radioterapia. S-a văzut că nici acestea nu sunt chiar atât de eficiente şi s-a trecut la hormono­te­rapie, mai ales pentru cancerul de sân şi cancerul de prostată. În prezent, se combină toate aceste trei tra­tamente cu efecte secundare deosebit de periculoase, iar pacientul intră într-un cerc vicios, din care nu mai poate ieşi. Din păcate, are totodată şi slabe şanse să supravieţuiască! Cunoscând tendinţele naturiste din medicina antropozofică, mi-am zis că ar fi bine să le explorez, să văd ce alte soluţii oferă. Iar oferta era deo­sebit de generoasă, fiindcă această ramură medi­cală pune accent pe recuperarea psihologică şi psiho­afectivă a pacientului, pe kinetoterapie, pe balneo­fizioterapie (masaje, băi etc.) şi, mai ales, pe intro­ducerea în terapie a extractului de vâsc, al cărui efect a fost reconsiderat de întreaga lume medicală.
– Unde v-aţi perfecţionat în această metodă?
– Am avut posibilitatea să urmez un curs în El­veţia, la Clinica Arlesheim de lângă Basel, unde am studiat medicina antropozofică a lui Rudolf Steiner. Mi-am aprofundat apoi experienţa în Austria, la cli­nica în care s-a administrat bolnavilor de cancer medicamentul Isorel, realizat din vâsc, pentru studiile clinice.
– Ce rezultate are extractul de vâsc în trata­mentul cancerului?
– Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa, fiind iniţiate pe baza stu­diilor făcute în Elveţia, la Arlesheim şi Lukas Klinik, unde sunt laboratoarele de cercetare. Au fost realizate câteva produse consacrate: iniţial Iscador, la care s-a adăugat Isoren, apoi Viscum-Abnoba, iar la urmă, Helixor. S-au făcut studii aprofundate de imunologie şi numeroase studii clinice, în marile centre medicale din Germania, Austria şi Elveţia. Extractul de vâsc a fost atât de bine primit, încât a fost inclus pe lista me­dicamentelor compensate din Germania, Austria şi Danemarca. Studiile de laborator şi cercetarea clinică au dovedit că extractul de vâsc are acţiune antican­cerigenă la nivelul membranei celulei canceroase, pe care o împiedică să se dividă; are acţiune de revigo­rare a metabolismului; stimulează regenerarea celula­ră normală şi are efecte asupra celulei nervoase (este singurul care poate să pătrundă prin bariera hemato-encefalică şi să ajungă la nivelul tumorilor cerebrale)! Se pare că nu toate citostaticele – vorbim de chimio­terapicele clasice – pot să facă acest lucru, dar, totuşi, se administrează. Totodată, vâscul are efect antiin­flamator şi antialgic în peste 50% din cazuri.
Este mare lucru să introduci un produs medica­mentos de origine vegetală în sistemul de sănătate publică, prin reţeaua de sanatorii particulare sau de stat! Cert este că toate studiile medicale au confirmat acţiunea antitumorală a extractului, fiind observate efecte benefice în majoritatea tipurilor de cancer. Extractul de vâsc este folosit ca bază terapeutică şi se administrează injectabil.

În trei luni nu se moare de cancer

La început a fost Isorelul

– Cât durează un tratament cu extract de vâsc? Bol­navul de cancer e speriat, poate că nu are cura­jul să aştepte rezultatele şi începe chimioterapia.
– Oricare tratament naturist, dacă e să-l faci în standarde reale, ar trebui să dureze trei luni. După trei luni, putem interveni cu tratamente alopate. Dar noi am încercat şi timp de o lună să declanşăm procesele normale de vindecare, iar rezultatele au fost accep­tabile.
– Speriaţi de confruntarea cu cancerul, bolnavii nu ştiu în ce direcţie să o ia. Oare ar fi mai bine să amâne tratamentul oncologic pentru a apela mai întâi la un tratament naturist? Ce înseamnă trei luni în evoluţia unui cancer? E o perioadă fatală?
– Bună întrebare, mai ales pentru bolnavii care se confruntă cu această afec­ţiune! Ar fi momentul să ne ocu­păm şi de "legendele" cancerului. Am colegi cu o foarte bună pregătire pro­fesională, care se uită scurt la bolnav şi îi spun: "Domnule, mai ai un an şi ju­mătate de trăit!". Sau preoţi care des­chid cartea şi-i spun omului: "Du-te şi pregăteşte-ţi coşciugul!". Este normal ca aceste cuvinte să creeze o pre­destinare. Am discutat cu pacienţi puşi în astfel de situaţii: "Chiar aţi crezut în aceste… preziceri?", i-am întrebat. "Am crezut", mi-au răspuns, "sunt oameni cu ex­pe­ri­enţă". Dar nicio expe­rienţă din lume nu poate să-ţi spună cât mai ai de trăit. Mă mai întreabă şi pe mine câte-un pacient: "Domnule doc­tor, mai apuc şi eu nunta fiicei mele, în august?". Mă şi pufneşte râsul… "Măi fra­te, eu nu ştiu dacă mai ajung îna­poi acasă, la Câmpina, şi tu mă întrebi de tine? De unde să ştiu eu cât mai ai de trăit?" Practic, din această cauză, noi putem să ratăm terapia. Când vine omul la tine şi-i spui că mai are de trăit un an şi jumătate, i-ai înfipt un cuţit în spate, de care precis moare. Ei, cam asta fac medicii… La Facultatea de Medicină, din fericire, nu s-a introdus "divinaţia"! Şi atunci, ce înseamnă trei luni în evo­luţia cancerului? Nu ştiu ce înseamnă exact, dar ştiu precis că nu mori de cancer în timpul acesta!
Noi, medicii, abordăm greşit cancerul. Când pu­nem diagnosticul, există un fel de precipitare; trans­formăm deodată o boală cronică într-o boală acută. Însă cancerul este o boală cronică, iar o lună sau două nu înseamnă mare lucru în evoluţia ei! "Dacă nu intervenim rapid, pierdem momentul terapeutic!", spun unii medici. Cu alte cuvinte, dacă nu te operăm şi nu faci chimioterapie, mori! Dar nu este chiar aşa… De multe ori, noi descoperim o tumoră întâmplător, în urma unor simptome sau a unor circumstanţe, după ce boala a avansat 4-5 ani, fără să deranjeze pacientul (se cunosc cazuri de tumori foarte mari, care au avan­sat treptat, în timp). La confirmarea diagnosticului, toată lumea intră în panică: aoleu, cancer! Atunci se produc erorile, fiindcă vin din lipsa unor protocoale medicale precise. La noi nu există comisii oncologice compuse din mai mulţi specialişti, care să analizeze fiecare caz în parte şi să stabilească dacă se impune intervenţia chirurgicală de urgenţă sau este nevoie doar de terapie. Lipsa unei astfel de comisii creează o anarhie terapeutică şi o precipitare în abordare. Mi se pare normal ca bolnavii să urmeze şi alternativa naturistă, în care poate cred mai mult decât în cea chimică, fiindcă foloseşte tratamente mai blânde şi fără efecte secundare. În plus, include şi psiho-on­cologia, cu specialişti care se ocupă de medierea psihoafectivă a pacientului de cancer şi a familiei lui, care încear­că să-l calmeze şi să-i redea optimis­mul, pentru a atenua precipitarea crea­tă de lumea medicală.

Glucoza în exces stimulează cancerul

– Să revenim la tratamentul cu extract de vâsc. Trebuie însoţit de o dietă alimentară adecvată?
– Practic, în tratamentul pe care-l aplicăm nu există restricţii alimentare, decât sub o singură formă: reducerea cantităţii de glucoză. Tot ceea ce în­seamnă dulce trebuie să fie procurat din alte tipuri de alimente, mai puţin glucoza administrată ca atare. Cer­cetătorii sunt unanim de acord: glucoza stimulează dezvoltarea celulelor cance­roa­se – nu carnea, nu pro­teinele animale, nu alte idei haotice, care s-au vehiculat până acum. Un mare nutri­ţionist a spus că nu calitatea alimentelor are importanţă, ci cantitatea lor. Sigur, dacă am poftă de salam, pot să mă­nânc o feliuţă. Dar dacă mă apuc să mănânc tot salamul, e clar că substanţele nocive din compoziţie mă vor afecta. Este permis absolut orice, dar în can­tităţi pe care organismul le poate accepta.
– În ce tipuri de cancer aţi avut cele mai bune rezultate?
– Dacă tratamentul cu extract de vâsc precede tratamentul citostatic, atunci majoritatea tipurilor de cancer (mai puţin cancerul de cap de pancreas) răspund favorabil, fapt ce coincide cu rezultatele studiilor făcute de medici în cadrul universităţilor din Viena, Basel, Zürich şi München.
– Aceste rezultate se pot evidenţia prin analize medicale?
– Nu neapărat prin analize de sânge, ci prin starea clinică a pacientului şi prin analize imagistice (eco­grafii, radiografii, CT, RMN), care atestă că tumora sau metastazele se reduc. În terapiile naturiste, ana­lizele de laborator nu sunt edificatoare, deci nu ne pot ghida tratamentul. Ştim că ficatul, de exemplu, deşi funcţionează doar la 20% din capacitate, poate să dea rezultate normale din analiză. Nu mai vorbim de alte organe, unde analizele pot fi bune, dar pacientul e într-o stare precară, sau de aberaţiile pe care le dau markerii tumorali – un pacient cu marker tumoral 3000 se poate simţi mult mai bine decât unul cu marker tumoral normal, chiar dacă este într-o fază avansată a cancerului.
– Se spune că s-au descoperit multe leacuri îm­potriva cancerului, care sunt ţinute sub cheie de ma­rii producători de medicamente. Credeţi că este posi­bil acest lucru?
– Fiind vorba de aspectul economic al medicinei, care ştim că poate fi foarte bine exploatat, poate că există şi această posibilitate. În plus, studiul substan­ţelor citostatice de origine chimică deschide o cale de cercetare în domeniul genetic, unde se pot folosi sub­stanţe pentru stimulări genetice sau, din contră, pentru represii genetice, ceea ce permite abordarea subiec­tului "tinereţe fără bătrâneţe" (regenerări de organe, de exemplu ) – o zonă extraordinar de bănoasă şi uşor de exploatat. Dar fără probe concrete nu putem să arătăm pe nimeni cu degetul.
La terapiile naturiste, căile nu sunt atât de des­chise; substanţele naturale nu se pot separa în produşi iniţiali, ca să îi poţi exploata. Substanţa naturală trebuie să o iei ca atare. De exemplu, extractul de vâsc a fost şi el separat în diverse componente; unele s-au dovedit a fi toxice, altele s-au dovedit a fi cancerigene şi altele s-au dovedit a fi inerte. În schimb, combinate, toate acţionează sinergic împotriva cancerului şi pen­tru stimularea imunităţii. Extractul de vâsc cu­mulează posibilităţile de regenerare ale organismului. Fiindcă terapia naturistă nu vindecă, ci trezeşte în noi vechi reflexe pe care le pierdem sau sunt atenuate din cauza vieţii haotice la care singuri ne supunem. Văd din ce în ce mai prost, pentru că stau foarte mult la calcu­lator sau la televizor; aud din ce în ce mai prost fiind­că ascult muzică la căşti.
– Peste tot în lume, medicii se întorc la remediile naturale împotriva cancerului, de unde deduc că tratamentul oncologic clasic nu prea mai dă rezul­tate. În România, pacienţii sunt îndrumaţi să încea­pă tratamentul oncologic imediat după diagnos­ticare…
– Bolnavii trebuie să intre în reţeaua medicală clasică, fiindcă aceasta asigură suportul social: acce­sul la medicaţie şi terapii gratuite, accesul la concedii medicale plătite, accesul la spitalizări gratuite. Aşa­dar, primul pas este spitalul. Cunosc multe cazuri în care, încercând să meargă pe calea naturistă, pacienţii au fost refuzaţi ulterior de spitale sau de medicii care acordau concedii medicale pentru simplul motiv că nu urmaseră calea clasică şi nu existau dovezi că pacientul ar fi acceptat tratamentul, în felul acesta urmând să beneficieze de valenţele sociale ale unui asemenea tratament. Altfel spus, "Nu-ţi dau concediu medical, dacă nu faci tratament cu citostatice, pentru că nu-l pot justifica".
Apoi, fără asistenţă medicală de specialitate nu poţi să ştii dacă eşti bolnav sau nu. Iar diagnosticarea cancerului e destul de laborioasă: există un protocol de explorări – biopsie, confirmare bioptică, confir­ma­re imunohistochimică şi analize imagistice care arată gradul de dezvoltare al tumorii, complicaţiile ei, posi­bilitatea abordării chirurgicale, radioterapeutice etc.

Stresul cronic poate duce la cancer

– Până în ce fază a cancerului se mai pot aplica tratamente naturale?
– Trebuie să se ştie că terapiile naturale luptă efec­tiv cu cancerul, ajutând organismul bolnav să funcţio­neze normal şi să-şi refacă mecanismele imunitare. Prin prisma experienţei medicale pe care o am, con­sider că bolnavul de cancer trebuie ajutat permanent, atât timp cât este în viaţă, fiindcă niciodată nu se ştie ce va urma. Nu de puţine ori s-au întâmplat şi "mi­nuni" – cazuri de vindecări inexplicabile din punct de vedere medical. Nu trebuie să uităm că este foarte importantă şi calitatea vieţii pacientului: somn adec­vat, poftă de mâncare, capacitatea de a se îngriji singur, capacitatea de efort, capacitatea de co­municare cu persoanele din jur – aspecte foarte importante, chiar dacă teoretic el nu are mari şanse de supravieţuire. Dacă i se poate prelungi viaţa cu câteva luni sau chiar ani, dacă poate fi scăpat de dureri sau de operaţii mu­ti­lante, este mare lucru! Pentru a atinge această ţintă, noi folosim şi alte ramuri ale medicinei com­ple­mentare. Am reuşit să punem la punct o combi­naţie de plante (vâsc, ardei iute şi o specie de trandafir de dulceaţă din medicina arabă) pentru creşterea imunităţii. Alături de ele, pu­tem in­clude o serie de suplimente alimentare: pen­tru uşurarea digestiei administrăm oligoele­mente, vitamina E, vitamina A+D, iar pentru susţinerea hepatică – suplimente cu rol antiin­flamator, ca Licorice root, pentru că ne intere­sează să uşurăm cât mai mult efortul organis­mului, ca să poată lupta eficient cu boala.
Nu trebuie să ignorăm nici celelalte terapii complementare care ar putea să ajute: acupunc­tura, presopunctura, kinetoterapia, fizioterapia, masajul, mişcarea. Există statistici care arată că la cei care practică sporturi de sală sau în aer liber (jogging, ciclism, fotbal, chiar şi pescuit sportiv), cazurile de cancer sunt mult mai re­duse. Sportul, în general, şi mişcarea în aer liber fac mult bine, mai ales prin decomprimarea mentală. Se ştie că stresul cronic poate cauza boli grave, inclusiv cancerul! De exemplu, ideea că sunt şomer şi nu reuşesc să-mi găsesc un nou serviciu, apăsarea unui împrumut bancar, do­rinţa de a avea mai mult etc. Vorbim aici de stresul cronic, nu de stres în sine, care de fapt e po­zitiv şi necesar orga­nis­mului.
– Care este costul unui tratament cu ex­tract de vâsc?
– Preţul variază în funcţie de fabrica pro­ducătoare. În general, costurile sunt generate în euro, deci pot exista mici fluctuaţii cauzate de cursul valutar. Pre­ţurile de farmacie pot să varieze între 280 şi 350 de lei pentru o cu­tie cu opt fiole de ex­tract pu­rificat de vâsc. În func­ţie de concentraţie, a­ces­­tea pot ajunge între cinci săptămâni şi două luni de tratament. Fiind un medicament injectabil, trebuie să mai punem la soco­teală şi costurile auxiliare: seringa, asistenta care face injecţia etc. Chiar dacă extractul de vâsc e vândut mai ieftin la noi, totuşi este destul de scump pentru pa­cienţi.

"Optimismul şi starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului"

– Cât de mult contează optimismul şi încrederea în sine pentru un bolnav de cancer?
– Extraordinar de mult! Contează mai ales cum îţi aperi singur pielea, când ai o asemenea boală. Con­tează cum abordezi boala, modul în care familia şi cei din jurul tău te privesc – ca pe un luptător sau ca pe un mort. Optimismul şi starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului. Fac mai mult bine decât cel mai eficient tratament citostatic, aş putea spune. Atunci când îţi pierzi speranţa, capitulezi în faţa bolii. Iar resemnarea duce la moarte – asta ştiu sigur!
– Sunteţi psiho-oncolog. Vă consiliaţi psihologic pacienţii?
– Eu am făcut studiile de psiho-oncologie prin­tr-un efort al Ambasadei Franţei, care a creat aceste cursuri pentru România, în ideea că şi francezii vor beneficia de experienţa medicilor români care vor merge să lucreze acolo. Terapiile naturale trebuie să aibă o foarte bună bază în abordarea psihică a pa­cientului. Eu îmi consiliez pacienţii, iar rezultatele sunt extraordinar de bune. Trebuie să descoperi resur­sele fiecărui bolnav şi să ştii pe ce buton să apeşi. Contează foarte mult cum îşi priveşte pacientul boala: dacă se lasă copleşit de diagnostic şi nu se gândeşte decât la sfârşitul iminent, nu va trăi prea mult. Însă dacă îi intră în cap că se poate salva luptând, efectiv, cu boala, are şanse să supravieţuiască mult şi bine – asta, deoarece creierul dirijează toate funcţiile or­ganismului, inclusiv mecanismele de autovindecare!
În ultima carte a d-nei prof. Irina Holdevici sunt explicate beneficiile re­întoarcerii la vechile principii terapeutice din psihologie. Mulţi dau din colţ în colţ când vorbim despre rugă­ciune, ca metodă de tra­tament, când, de fapt, tot un fel de meditaţie este, dar pe alte coordonate. Aceste principii încep să-şi facă loc din ce în ce mai mult în sfera psiho­tera­piei, datorită valenţelor pe care le poate trezi în or­ga­nismul uman.

"Nu se moare de cancer!"
 
– Ce mesaj aveţi pen­tru bolnavii de cancer?
– Am să le spun cu mare sinceritate: de cancer mori doar stupid. Mori mai degrabă călcat de o ma­şină pe trecerea de pietoni, decât de boala asta. Fiindcă este o boală cronică (asta trebuie să ne intre foarte bine în cap!), ce devine acută din cauza tera­piilor greşit folosite, a terapiilor folosite în exces, a medicilor sau terapeuţilor din sistemul naturist care prescriu de dragul de a prescrie, a familiei, care de multe ori tabără pe pacient ca să-l facă bine, dar nu ştie cu ce, şi în ultimul rând, a pacientului care, săra­cul, e încolţit din toate părţile şi, având acest diag­nostic fatidic, se consideră deja mort, îşi trage cear­şaful pe cap şi o ia uşor către cimitir… Nu se moare de cancer! Dacă facem o statistică reală, circa 80% din­tre pacienţi mor de altceva, nu de cancer. Mor de inimă, de accidente vasculare cerebrale, mor în urma complicaţiilor operaţiilor extinse la care au fost su­puşi. În plus, 8% din cancere se vindecă de la sine, fără niciun tratament, deci nu se poate prezice limita de supravieţuire a unui bolnav. Am auzit de cazul unei femei cu cancer de ovar cu metastaze peritoneale (prac­tic, reprezintă ultima fază!) care a trăit fără pro­bleme încă un an şi jumătate, dar a murit de ocluzie intestinală, din cauza primelor operaţii – s-a produs o bridă şi n-a ajuns în vreme la spital. O doamnă cu melanom ocular, la un moment dat, a venit la control. Era preocupată de faptul că voia să se recăsătorească şi n-o lăsa fiica sa – melanomul nici nu mai conta! Avea şi ea vreo trei-patru ani de la diagnostic… Sunt multe cazuri ciudate, în care există un predeterminism statistic ce nu se confirmă. Am văzut cazuri în care supravieţuirea a depăşit aşteptările medicale.

CITESTE MAI MULT PE Formula AS

CITEȘTE ȘI: "Educația, salvarea de la dezastru și cea mai frumoasă cale către civilizație!"