La Mahala și la Cernăuți au avut loc, în aceste zile, momente de comemorare dedicate românilor uciși în februarie 1941 de grănicerii sovietici, în timp ce încercau să treacă pașnic granița în România, la împlinirea a 85 de ani de la masacrul de la Lunca, potrivit Agenției BucPress din Cernăuți.
Despre aceste evenimente a relatat publicista Maria Toacă, care a participat la ceremoniile de pomenire organizate la Aleea Martirilor din cimitirul satului Mahala. Acolo sunt înhumați 107 tineri români aduși în vara anului 1941 din gropile comune de pe malul Prutului. „Astăzi am păstrat un minut de tăcere la crucile de pe Aleea Martirilor din Mahala, acolo unde odihnesc visele celor 107 tineri, aduși acasă din gropile comune din Lunca Prutului”, a scris Maria Toacă.
La comemorare au participat membri ai comunității românești din Ucraina și din România, între care Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a Românilor din Ucraina, Elena Nandriș, Olga Zaidel, reprezentantă a Societății Culturale „Glasul Bucovinei”, precum și un grup de români din Dorohoi. Potrivit relatării, participanții au aprins lumânări la fiecare cruce și au împărțit colăcei, în semn de pomenire a martirilor.
Istoricul Vasile Adăscăliței a subliniat, în cadrul ceremoniei, că jertfa victimelor masacrului de la Lunca reprezintă nu doar un exercițiu al memoriei, ci și o responsabilitate față de prezent și viitor. Totodată, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, a adus un număr recent al publicației Gazeta de Herța, care cuprinde evocări și istorii de viață ale tinerilor uciși în noaptea de 7 februarie 1941.
De asemenea, Maria Toacă a relatat despre comemorarea desfășurată la Memorialul românilor împușcați în anii 1940–1941 și al militarilor români căzuți pentru eliberarea nordului Bucovinei, amplasat în perimetrul fostului cimitir militar din Cernăuți. Potrivit acesteia, monumentul simbolic a fost ridicat legal în anul 2006, cu contribuția membrilor Societății „Golgota”, însă nu este recunoscut oficial de autoritățile ucrainene, în pofida faptului că aici sunt comemorați aproximativ 400 de români executați și aruncați în gropi comune.
„Venim la acest memorial nu doar pentru morții cărora nu le știm numele, ci și pentru împăcarea sufletului, cu gândul că printre cei pomeniți pot fi și rude de-ale noastre, rămase fără cruci la căpătâi”, a scris Maria Toacă, menționând că printre victime se află și 24 de tineri din comuna Mahala care au scăpat inițial din masacrul de la Lunca, dar au fost ulterior arestați și condamnați la moarte.
Publicista evocă aducerea, în vara anului 1941, a trupurilor victimelor din gropile comune de pe malul Prutului și reînhumarea lor în cimitirul din Mahala. „Mai mult de o sută de tineri consăteni odihnesc pe Aleea Martirilor, amintind generațiilor de ieri și de astăzi de suferințele și de tributul plătit pentru dreptul de a se ruga și a vorbi românește”, notează Maria Toacă.
Potrivit datelor istorice, în noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, aproximativ 400 de români din satele Mahala, Ostrița, Ceahor, Țureni, Horecea și Boian au pornit spre granița cu România, încercând să se refugieze din teritoriul ocupat de Uniunea Sovietică. Deși erau neînarmați, au fost mitraliați de grănicerii sovietici, iar apa Prutului a fost înroșită de sângele victimelor, potrivit mărturiilor supraviețuitorilor.
Masacrul de la Lunca a fost urmat de un val de arestări. Din cei 43 de români reținuți ulterior, 14 au fost condamnați la moarte, iar ceilalți deportați în Gulag pentru pedepse de până la zece ani sau mai mult, doar trei dintre aceștia reușind să supraviețuiască.
Sursa: Bucpress