Din păcate, donaţia anunţată pentru familiile victimelor are cam aceeaşi valoare cu autorizaţia lui Piedone, pe care ne-a fluturat-o pe toate televizoarele. O hârtie semnată de patronul clubului "pe proprie răspundere". Ea există, adică, doar pentru ca o autoritate să se elibereze de orice responsabilitate.
În astfel de momente aveam nevoie să ni se spună că toate cluburile din Botoşani sunt autorizate, să primim garanţii că spaţiile în care merg mii de tineri sunt sigure, să ni se spună că dispun de ieşiri de urgenţă, că au extinctor, personal pregătit să facă faţă oricărei situaţii. Dacă în cluburile din oraş se respectă măcar capacitatea declarată şi minimele norme de protecţie.
În aceste momente nu de astfel de gesturi avem nevoie, nu vrem să ştim nici că VOR URMA controale "la sânge"!
Vrem să ştim câte nereguli sunt acoperite cu hârtii ştampilate şi dacă mâine veţi închide un club vrem să ştim, domnilor din orice autoritate, de ce acel spaţiu a funcţionat până acum.
Câte controale s-au făcut în ultimii ani, câte cluburi s-au închis pentru nereguli, chiar şi pentru că nu aveau ieşiri de urgenţă.
Suntem în doliu şi căutăm vinovaţi!
Blamăm tinerii care au intrat în acel club din Bucureşti. Pentru că NU e vorba despre copilul nostru!
Blamăm proprietarii de club, pentru că NU avem afaceri în domeniu. Şi dacă am avea, ne-am umple de respect după ce am anunţa că – chiar de e doliu national – distracţia merge mai departe, pentru că o condimentăm cu ceva donaţii din profit (deci nu oricum, ci doar dacă va exista profit, după ce scădem cheltuieli, risc, daune şi alte alea!), şi cine mai face profit la vedere în ziua de azi!
Urâm politicienii, guvernul, pe Ponta, pe Johannis. Da, dar ura nu ajunge şi nici nu rezolvă nimic! Iar vinovaţii sunt mult mai aproape decât credem! Vinovaţii sunt cei care nu au curaj să închidă un spaţiu neconform şi cei care semnează hârtii care ucid, cei care cred că tragediile sunt doar poveşti care nu îi vor atinge pe copiii lor.
Da, suntem o ţară de revoltaţi. Dar nu acţionăm, doar REacţionăm la tragedii, atunci când ne sperie moartea.
Elevi expuşi an de an!
Tinerii nostri nu sunt satanişti, nu sunt demonici, nici pierduţi. Tinerii nostri sunt expuşi, sunt lăsaţi pe mâna unor iresponsabili, a unor corupţi. În urmă cu ceva ani, o mamă a unui copil de clasa a IX-a îmi povestea revoltată de faptul că fiul ei voia să meargă, după Balul Bobocilor, într-un club din oraş, pentru că acolo i s-a spus, când a cumpărat bilet de la şcoală, că se continua distracţia. "Am auzit tot felul de vorbe despre acel club. Băiatul meu nici nu are 15 ani, nu a fost niciodată în vreun club. Uite, nu m-am gândit niciodată că va face şcoala lucrul acesta, fără măcar să mă întrebe". Da, domnilor responsabili din Educaţie, de câte ori aţi solicitat, oficial, autorităţilor să garanteze că toate spaţiile unde merg copiii nostri sunt în siguranţă? Să garanteze cu viaţa lor, nu cu funcţia. Şi nu cu hârtii "pe proprie răspundere", ca în cazul Piedone. De câte ori aţi interzis şcolilor să ducă minori de 15-16 ani în cluburi?
Tinerii aceia care au murit suntem şi noi. Prea încrezători într-un sistem plătit cu bani mulţi şi putred de corupt, dar ne-am spus mereu că, oricât ar fi de putred, nu ne-ar omorî. Tinerii aceia trebuie să schimbe ceva în noi toţi. Să nu îi mai etichetăm înainte de a-i înţelege. "Ziua în care vom muri" e titlul unui cântec de pe albumul trupei din Colectiv. Au urlat televizoarele, ziarele, Facebook-ul! Dar cine a avut curiozitatea să caute şi restul cuvintelor? Iată-le: "Nu suntem numere, suntem liberi /Suntem atât de vii /Căci ziua în care vom ceda este /Ziua în care vom muri".
E doliu naţional. Cluburile din oraş şi-au văzut de ale lor. Tinerii nostri s-au bulucit la fel ca alte dăţi! În prima zi de doliu, mall-ul din Botoşani a răsunat de muzică, de copii. Câteva fotografii postate pe FB sunt mai mult decât sugestive: "Toți copiii primesc o bomboană sau un balon de la cei doi monștri.
Viaţa merge mai departe. Vom ieşi din când în când în stradă şi vom striga. Vom popula reţelele de socializare şi vom striga din nou. Vom plânge înăbuşit sau la vedere. Şi din nou vom striga. Apoi se va lăsa tăcerea. Vom funcţiona din nou cu hârtii "pe proprie răspundere", cu vinovaţi fără vină.
Domnilor pompieri, poliţişti, jandarmi, inspectori, primari, consilieri, preveniţi dezastrele! Anchetele de după tragedii nu ne aduc copiii înapoi!
