Deşi Italia încă reprezintă pentru sute de mii de români o soluţie, există numeroşi conaţionali stabiliţi de mulţi ani în Peninsulă care se pregătesc să plece de aici. Chiar dacă au semnat contracte pentru credite ipotecare, de împrumuturi sau simple cărţi de credit, lasă totul şi părăsesc Italia, fie spre alte ţări, fie înapoi în ţară. Aflat într-o astfel de situaţie, un român stabilit lângă Ancona a acceptat să ne spună povestea sa.
“Aş fi de acord să-mi publicaţi numele şi fotografia, dar sunt convins că se trezeşte careva dintre bunii prieteni să anunţe banca înainte să plec, doar pentru a-mi face un rău.” Aşa a motivat I. B., un român de 45 de ani, originar din judeţul Iaşi, dorinţa de a nu-i face publică identitatea. A acceptat însă să ne spună povestea sa şi a familiei, o poveste care “aş vrea să aibă un sfârşit frumos, să nu mai trăiesc cu stresul băncii şi a creditorilor”.
Aventura ieşeanului în Italia a început în urmă cu 18 ani, când fabrica la care lucra în ţară s-a închis şi când nu a mai găsit nicio posibilitate de a-şi întreţine familia. A stat trei luni în şomaj şi a decis să plece în străinătate. “Am plătit 1500 de mărci şi mi-am luat viză pentru Germania. Am împrumutat banii de pe unde am putut şi am venit în Italia, unde aveam deja doi veri stabiliţi de vreo trei ani şi care aveau nevoie de oameni în construcţii. Ştiam cât de cât meserie, nu eram un profesionist, dar eram sigur că mă voi descurca.”
Şi aşa a şi fost. În mai puţin de cinci ani a reuşit să strângă ceva bani, să-şi facă permis de şedere şi să-şi aducă şi familia. “Am locuit lângă Roma, împreună cu alte opt persoane, într-un apartament. A fost greu, nu e uşor să te împaci mereu cu alţii în aceeaşi casă, dar mi-am văzut de muncă, nu am dat în patima alcoolului şi a banilor aruncaţi aiurea şi am reuşit să întru la o “dită” de construcţii care m-au pus în regulă. Am adus şi nevasta şi băiatul.”
“Ne-am cumpărat o casă, eram fericiţi”
Românul s-a transferat lângă Ancona şi totul părea a merge în direcţia bună. Şi-a făcut un credit imobiliar şi s-a mutat în casă nouă, soţia şi-a găsit un loc de muncă într-o fabrică, iar băiatul lor se descurca foarte bine la şcoală. “Eram convins că viaţa mea va fi aici în Italia. Firma de lângă Roma a început lucrări foarte mari lângă Ancona şi patronii mi-au propus să mă mut pentru o perioadă acolo. Se vorbea de 4-5 ani cu muncă sigură.
El patron, soţia angajată
Se lucra de dimineaţa până seara şi nu eram plătiţi pentru orele totale. Mi s-a propus să îmi deschid o “partita IVA” şi să fiu plătit la lucrare. Am acceptat şi pentru câtiva ani, totul a mers ca pe roate. Soţia şi-a găsit un loc de muncă într-o fabrică de textile şi veniturile noastre au devenit destul de mari pentru a ne permite o casă a noastră. Am fost în bancă, am cerut creditul şi mi s-a aprobat fără probleme. Eram în al nouălea cer. Aveam casa mea, în Italia.”
Acum trei ani, a început coşmarul
Problemele au început însă când soţia a fost trimisă în şomaj, iar lucrările în construcţii s-au oprit brusc. Ieşeanul apucase să mai facă alte două credite, iar diminuarea venitului familiei l-au adus în pragul disperării. “Totul a început în urmă cu trei ani. Soţia a intrat în şomaj, iar la mine lucrările s-au oprit parcă toate. Firma cu care colaboram a terminat în zonă lucrările şi cum nu mai colaborasem cu altcineva, mi-a fost greu să găsesc alte contracte. De atunci a început coşmarul pentru noi". Citeste mai departe pe gazetaromaneasca.com...