Nicio instituÅ£ie publică, de la cele guvernamentale până la ONG-uri, nu mai funcÅ£ionează. Măsurile care ar trebui să blocheze acest infern organizatoric se manifestă doar prin mărirea iresponsabilă a presiunii pe cei aflaÅ£i în dificultate. Relaxarea blocajului pare a fi scoasă din orice strategie, nici nu există. Armate ÅŸi armate de responsabili cu retribuÅ£ii cât imensele pagube pe care produc apar tot mai mult în schemele cu profitori. De la oamenii care mor cu zile apelând serviciul de UrgenÅ£e la agresarea, directă sau indirectă, a celor care solicită sprijin fără a-l primi - acesta fiind singurul răspuns, în situaÅ£iile unor legi total interpretabile, România se scufundă fără ÅŸanse de remediere a catastrofei socio-organizatorice. Mentalitatea publică a ajuns în punctul în care solidarizările colectivităţii sunt focalizate animalic ÅŸi oficial cu agresorii, cu inamicii sociali. O reclamaÅ£ie făcută de cineva ia calea unor rapoarte care nu au nicio legătură cu lucrurile incriminate, singura grijă a destinarului oficial fiind să o plaseze cât mai bine într-un raport de 10 pagini în urma căruia reclamantul devine el însuÅŸi problema. Organismele statului actual nu mai au nicio legătură cu interesul public, al cetăţenilor care au nevoie de ele.
Nu mai este nicio îndoială că instituÅ£iile publice sunt total nefuncÅ£ionale, sunt în afara oricărui control privind activitatea pentru care există în shemele finanţărilor publice. A avea o problemă elementară înseamnă, deseori, pentru români, a face faţă pieptiÅŸ întregului sistem care se poate dezlănÅ£ui aberant contra lor. FuncÅ£iile publice, ierarhiile responsabilităţilor, competenÅ£ele sunt pentru a face din cetăţenii români o turmă de retardaÅ£i. Acumularea unor uriaÅŸe tensiuni problematice ÅŸi de încălcare a standardelor minimale a dus societatea într-o zonă psihologică în care totul poate deveni posibil. Nimeni nu mai este responsabil de nimic, exceptându-i pe cei cărora li se fac tot felul de nedreptăţi. Iresponsabilitatea electorală îÅŸi arată tot mai mult teribilele consecinÅ£e, de care sistemul profită din plin.
Această deformare a percepÅ£iei, pe care ideologia totalitară o folosea în situaÅ£iile de descurajare a libertăţii, s-a răspândit peste tot în societatea românească actuală. Orice lucru profund anormal devine glorificat drept realizare democratică. Abuzurile din comunism au fost înlocuite cu aceeaÅŸi strategie de constituire a unei clase de oportuniÅŸti cu puteri nelimitate. JustiÅ£ia greoaie, frânată, făcută după interesele celor constituind această putere politică, nu reprezintă un mijloc de reglaj, cum ar fi firesc. Descurajarea solidarităţii sociale chiar pe teme mult prea stringente arată că România se autodesfiinÅ£ează, exterminându-ÅŸi propriii cetăţeni. Sistemul, în întregul lui, este unul care nu slujeÅŸte decât câtorva mii de persoane care îl constituie, cu recunoscutele anexe economico, media, culturale.
România trăieÅŸte într-o degradare fără limite, pe care o finanÅ£ează. Nu critica puterii este soluÅ£ia, ci un nou tip de putere, democratică, funcÅ£ională. Lucrurile nu sunt chiar aÅŸa de complicate. Este necesară o reevaluare a fiÅŸei posturilor câtorva zeci de mii de persoane. Se va vedea că au legătură doar cu piramida. Aceasta s-ar putea prăbuÅŸi de la sine dacă vor fi făcute reforme printre unele dintre mumii.
Autor: Ioan Vieru
Sursa: Cotidianul
