Înainte de a fi practicat pe scară largă, pe stadioane sau în alte medii colocviale, folosirea degetului mijlociu ca mesaj insultător datează de mai bine de 2.500 de ani, în scrierile ilustrului dramaturgul grec Aristofan (Î. Hr. 446 - 386 Î. Hr.).

În comedia "Norii", autorul numeşte acest semn "digitus impudicus" sau "infamus" - deget indecent - şi îl descrie ca un gest jignitor, menit să insulte. Semnul degetului mijlociu are o conotaţie sexuală, căruia autorul îi atribuia o imagine falică, reprezentând organele genitale masculine.
 
De asemenea, se crede că mesajul îi era transmis lui Socrate, ridiculizat fervent în lucrarea sa, un stil original de a-i răspunde filosofului la toate dilemele existenţiale socratice fără răspuns... 

Nici Caesar Augustus nu s-a sfiit să mimeze acest gest împotriva unui actor, iar despre împăratul Caligula, renumit pentru crimele sale îngrozitoare precum şi pentru nebunia sa, se spune că obişnuia să arate degetul mijlociu prizonierilor săi cărora le cerea să îl sărute, pentru propria flatare.  
   
Mai târziu, la începutul primului secol, gestul era folosit pentru a distrage atenţia faţă de ameninţarea deochiului. Simbolul trivial s-a perpetuat după câteva sute de ani, când armata engleză i-a găsit acestuia un alt sens.   

 
Degetul mijlociu în războiul de o sută de ani...
   
Una dintre cele mai populare legende spune că în timpul Războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia, armata franceză obişnuia să tortureze arcaşii englezi prin tăierea degetului mijlociu, că aceştia să nu mai poată folosi arcurile în luptă. Însă, după bătălia de la Agincourt (anul 1415), câştigată de Anglia, arcaşii englezi au început să îi ironizeze pe francezi arătându-le degetul mijlociu, semn că încă mai puteau trage cu arcul. 
   
Nu există însă niciun argument sigur în ce priveşte o semnificaţie primordială a degetului de la mână, însă astăzi este fără îndoială un gest dezonorant.
 
Acest lucru nu stinghereşte unele vedete să îl arate fanilor sau reporterilor insistenţi, atunci când cuvintele sunt de prisos. Nu în ultimul rând, semnul este utilizat şi între şoferi, unde gestica este un remarcabil cod de comunicare. După cum bine ştim...
 
Probabil că Aristofan nu şi-ar fi închipuit că operele sale vor fi subiecte de referinţă pentru explicaţia semioticii de  acest gen, dar nici că el se va impune cu o aşa pregnanţă două mii de ani mai târziu. Cert este că astăzi gestul este folosit la scară largă mai puţin datorită interesului nostru crescut pentru literatură antică.

 

...şi peste tot pe Glob
 
Utilizarea degetului cu acest scop este un gest universal valabil, însă el este gesticulat puţin diferit în alte ţări. Dintre toate însă, cele mai expresive reproduceri se practică în ţările orientale şi Rusia. 
 
Ca atare, gestul corespondent în cazul arabilor este mâna întinsă şi palma îndreptată în jos, cu toate degetele strânse, mai puţin cel din mijloc care este îndreptat în jos. 
 
O altă versiune expresivă aparţine ruşilor care obişnuiesc să folosească ambele mâini pentru un mesaj cât mai substanţial. Dacă vei observa vreun rus că introduce degetul mijlociu într-un cerc schiţat din primele două degete de la cealaltă mână, atunci vei şti că nu este tocmai flatant. Mesajul se numeşte "caută sub coada pisicii".  


În Brazilia, gestul este considerat foarte vulgar şi este cunoscut sub numele de banana, făcut cu ambele braţe, fie prin apăsarea cotului în jos, fie aducând braţul la nivelul pieptului şi lovind umărul. 
 
Utilizat ca mesaj subliminal, ofensator sau în semn de recunoştinţă fanilor, este foarte probabil ca gestul să îşi schimbe conotaţia pe parcurs...

Sursa:a unica.ro