Se spune ca ar fi fost cei dintai oameni de pe pamant, sustinand de atunci stalpii cerului si pamantului. Crestinismul i-a adoptat transformandu-i intr-o categorie aparte.
Legatura dintre acestia si lumea umana este asigurata de cojile de oua aruncate pe apa curgatoare in Vinerea Mare sau in Sambata Pastilor, de gospodine.
Era considerat un pacat mare daca nu se proceda asa, deoarece se considera ca blajinii nu mai aflau niciodata cand e Pastele lor. Despre aceste coji se spune ca plutesc timp de opt zile pana ajung pe Apa Sambetei, rau infernal care ar izvori de sub radacinile Bradului Lumii.
Oamenii satelor romanesti tineau cu strasnicie Pastele Blajinilor, considerand ca altfel nu ar fi putut rodi ogoarele, oile s-ar fi imbolnavit, iar pe ei i-ar fi durut mainile si picioarele.
Unii etnologi au vazut in blajini un fel de rezerva a spitei umane, acestia trebuind la un moment dat in functie de pacatosenia noastra, sa ne inlocuiasca.
In aceasta zi, in Botosani, batranii dadeau de-a dura oua rosii in amintirea blajinilor, iar in Bucovina se manca la iarba verde, unde multe firimituri erau lasate sa cada intentionat pe pamant, intru pomenirea celor morti.
In cele mai multe locuri din tara noastra, oamenii merg in aceasta zi la cimitire, dand de pomana oua rosii, pasca si cozonac si punand flori pe morminte.
