In ciuda originilor sale antice, aceasta sarbatoare nu a fost praznuita atat de fastuos decat din sec. al VI-lea. In aceasta zi, Biserica sarbatoreste un eveniment important din viata pamanteasca a Domnului Nostru Iisus Hristos.
Dupa patruzeci de zile de la nasterea Sa, Pruncul Sfant a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vietii religioase a natiunii. Dupa Legea lui Moise, femeia care a nascut un prunc de parte barbateasca nu avea voie sa intre in Templul Domnului timp de patruzeci de zile.
La implinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu si aducea jertfa Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificarii. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
In acea vreme, Parintele si dreptul Simeon (praznuit pe 3 februarie) traia in Ierusalim. Lui i s-a proorocit ca nu va muri pana nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar cand Sfanta Fecioara Maria si Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus sa implineasca Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc in brate si, multumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujba a vecerniei: "Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace, Ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel".
Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi".
La Templu se afla si proorocita Ana, o vaduva de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni. Si venind ea in acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim".
