Toţi salariaţii au garantat dreptul la concediu de odihnă anual plătit, după cum stabileşte Codul muncii, iar acesta nu poate forma obiectul niciunei cesiuni, renunţări sau limitări.
Prin urmare, potrivit acestui act normativ, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar atunci când salariaţii nu mai au cum să beneficieze efectiv de acest drept. Adică la încetarea contractului individual de muncă.
"Raţiunea acestui text (alineatul 3 al articolului 146 din Codul muncii - n. red.) este aceea că salariaţii trebuie să beneficieze în natură de concediul de odihnă, acesta având rolul de a contribui la refacerea capacităţii de muncă. Compensarea în bani a concediului de odihnă, în alte situaţii decât la încetarea contractului individual de muncă, ar compromite scopul reglementării", a afirmat, la solicitarea AvocatNet.ro, Mihai Anghel, avocat senior la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.
Cum se calculează suma şi când se plăteşte salariaţilor
Atunci când este vorba de compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate, calcularea sumei datorate salariatului se face la fel ca în cazul indemnizaţiei de concediu.
"Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale (...) (salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent - n. red.) din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu", este explicat în Codul muncii.
Aşa cum subliniază Mihai Anghel (foto dreapta), indemnizaţia trebuie să fie cel puţin la acelaşi nivel cu drepturile salariale cuvenite în perioada concediului: "Indemnizaţia de concediu nu va putea fi mai mică decât valoarea salariului de bază şi a sporurilor permanente din luna efectuării concediului, calculată proporţional cu perioada concediului de odihnă".
În ceea ce priveşte achitarea sumei datorate pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate înainte de încetarea contractului de muncă, aceasta se face, de obicei, odată cu plata ultimului salariu. De exemplu, dacă unui angajat i se achită salariul în data de 15 a fiecărei luni şi contractul său încetează în data de 31 august, acesta va primi ultimul salariu -- precum şi suma aferentă compensării în bani a zilelor de concediu neefectuate -- în data de 15 septembrie.
De reţinut este că, odată cu încasarea banilor pentru zilele de concediu neefectuate, salariaţii trebuie să primească de la angajatori o dovadă a acestei plăţi.
"Dovada plăţii zilelor de concediu neefectuate se face în acelaşi mod în care se face şi dovada plăţii drepturilor de natură salarială, şi anume extras de cont, chitanţă, stat de plată, fluturaşi de salariu etc. (...) În primul rând, angajatorul este obligat ca, la încetarea contractului de muncă, să compenseze în bani zilele de concediu neefectuat. În al doilea rând, angajatorul trebuie să poată face dovada plăţii şi, evident, să transmită salariatului o astfel de dovadă", a punctat avocatul senior de la Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.
Angajatorii trebuie să compenseze în bani şi zilele de concediu rămase din alţi ani
Zilele de concediu de odihnă neefectuate aferente anilor anteriori trebuie, de asemenea, să fie compensate în bani la încetarea contractului de muncă.
"Conform articolului 146 alineatul 1 din Codul muncii, «concediul de odihnă se efectuează în fiecare an», iar potrivit articolului 146 alineatul 2 «(...) angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual». În opinia noastră, neîndeplinirea de către angajator a obligaţiei de a acorda salariaţilor dreptul de a beneficia de concediul de odihnă rămas neefectuat în următoarele 18 luni nu poate avea drept consecinţă pierderea de către salariaţi a zilelor de concediu neefectuate", ne-a lămurit Mihai Anghel.
Totodată, acesta a subliniat că pasivitatea salariaţilor care nu cer intrarea în concediul de odihnă nu poate fi în niciun caz interpretată ca o renunţare: "Nici pasivitatea salariaţilor respectivi (şi anume faptul că nu au formulat cereri de acordare a concediului) nu poate fi interpretată drept o «renunţare» la concediul neefectuat, întrucât o astfel de interpretare ar contraveni prevederilor Codului muncii conform cărora angajaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute de lege nici măcar printr-o convenţie scrisă. Aşadar, şi zilele de concediu neefectuate rămase din anii anteriori ar trebui compensate în bani la încetarea raporturilor de muncă".
Totuşi, în situaţia în care salariaţii au zile de concediu neefectuate din anii anteriori, se mai pune şi problema numărului efectiv de ani pentru care trebuie să se acorde compensarea în bani. În legătură cu acest aspect, Raluca Dinică (foto stânga), director operaţional la Smartree România, ne-a explicat că, potrivit unei opinii obţinute de la Inspecţia Muncii, numărul de ani pentru care salariaţii pot fi compensaţi pentru zilele de concediu neefectuate este limitat.
"Opinia Inspecţiei Muncii cu privire la perioada după care angajatul pierde dreptul la zilele de concediu de odihnă neefectuate este că angajatorul are obligaţia de a acorda concediul de odihnă neefectuat din motive justificate în anul calendaristic în care s-a născut dreptul într-un interval de 18 luni, care începe să curgă cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu. Totodată, dreptul salariatului de a pretinde despăgubiri pentru nerespectarea de către angajator a dispoziţiilor articolului 146 alineatul 2 din Codul muncii se prescrie în termen de trei ani de la data naşterii dreptului la acţiune (...). Coroborând toate acestea, opinăm ca salariatului căruia îi încetează contractul de muncă îi pot fi compensate în bani zilele de concediu neefectuate într-o perioadă de trei ani din momentul naşterii dreptului la concediu şi până la momentul încetării contractului", a precizat Raluca Dinică.
AFLA Ce se poate face dacă angajatorii refuză compensarea zilelor de concediu
