Povestea hunedoreanului Marcu Dimitrie Jura, care trăieşte în satul Jieţ situat în Valea Jiului, este de-a dreptul impresionantă. Marcu a urmat cursurile a trei facultăţi, pregăteşte o lucrare de doctorat, şi cu toate acestea preferă să trăiască departe de lumea dezlănţuită, colindând munţii alături de cele 130 de oi, 40 de capre şi 10 câini ciobăneşti, scrie Adevarul.
Hunedoreanul este căsătorit şi are o fetiţă, Anamaria, în vârstă de 6 ani şi se consideră un om fericit. "În urmă cu 12 ani, după ce am fost admis la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, am realizat că nu pot trăi în oraşe. Simţeam că mi-am lăsat sufletul acasă. Aşa că, după vacanţa de iarnă, am refuzat să mă întorc la Bucureşti", povesteşte Jura. A renunţat la filosofie, deşi începuse să-i placă mult Nietzsche. "Aveam de gând să scriu o lucrare prin care să fac o paralelă între gândirea filosofului care susţinea că Dumnezeu este mort şi Evanghelie. M-au descurajat reacţiile colegilor. Până la urmă, m-am întors acasă, am cumpărat 10 oi, pe care, în scurtă vreme, le-am înmulţit, ajungând la vreo 30", povesteşte ciobanul-filosof.
De la muzeu, înapoi la oi
În anul 2000, sora lui i-a depus dosarul la Secţia de sociologie-psihologie a Universităţii Petroşani. După un semestru, a renunţat. "M-a dezamăgit nivelul scăzut al pregătirii", spune Marc. Un an mai târziu era admis la Facultatea de sociologie-etnologie de la Sibiu. A terminat facultatea după cinci ani. "Ultimii doi ani i-am făcut mai mult de-acasă pentru că deja mă ocupam serios de oierit", spune Marcu.
La licenţă a prezentat o teză care i-a surprins pe profesori: "Religie, magie şi mitologie la momârlani - o încercare de definire a creştinismului cosmic". "Unul dintre profesorii din comisia de examinare mi-a spus că teza mea este impresionantă şi că ar trebui să o dezvolt la doctorat. Am început doctoratul, dar cu altă idee, o lucrare mai complexă, de antropologie", explică ciobanul. După licenţă s-a angajat la Muzeul Astra din Sibiu, însă din cauza salariului mic a renunţat după doar opt luni.
"Soţia mea a văzut că nu-mi mergea deloc bine la Sibiu, aşa că, în 2006, ne-am întors definitiv la Jieţ". Autenticul cioban are şi un blog - decebaluirea.blogspot.com, unde publică poveşti ciobăneşti, dezbateri referitoare la probleme ciobăneşti actuale şi fotografii. "Decebăluirea este un vechi cuvânt românesc rareori utilizat astăzi la momârlani.
A se decebălui are sensul de a se întrema. Este folosit în cazul oamenilor sau animalelor care suferă de afecţiuni cu cauze necunoscute şi care nu răspund tratamentelor consacrate", explică Marcu. Potrivit ciobanului hunedorean, intenţia blogului său este de a arăta şi altora frânturi din ceea ce vede şi simte în fiecare zi. Marcu spune că nu merge cu laptopul pe munte şi că notează totul într-un caiet. Aici scrie idei filosofice, lucrează la romanul său sau scrie versuri. După care le transpune pe blog.
Aspiraţii înalte
"Încerc să arăt lumii adevărata faţă a tradiţiei, care nu înseamnă să scrii cu cuie pe tăbliţe de argilă, să dormi în peşteri şi să comunici cu vecinul de pe celălalt deal aprinzând un foc, să te mărite părinţii după unul bogat şi să te iubeşti cu sărăntocul frumos în secret. Tradiţia e un spirit care trebuie să dăinuie în suflete de la o generaţie la alta, indiferent de progresul lumii. E spiritul strămoşilor care trăiesc în noi şi ne învaţă mereu cine suntem, ne ajută să descoperim ce vom fi, dar asta numai dacă îi lăsăm să vorbească înlăuntrul nostru. Spiritul care te face să păşeşti apăsat, care te face să zâmbeşti din senin, care te face să lăcrimezi în faţa unui apus, care te face să vorbeşti domol, care te face să te opreşti în drum o clipă pentru a privi înapoi ca şi cum te-ai aştepta să zăreşti pe cineva nedefinit în urmă", explică Marcu.
Câştigă 2.000 de lei din oierit
Din afacerea cu oile, ciobanul-filosof spune că abia din acest an poate vorbi de profit. "Oieritul e o meserie grea. M-au sprijinit foarte mult părinţii. Anul acesta, din subvenţia oferită de stat, din brânză şi din mieii vânduţi cumulez cam 30.000 de lei pe an. Ţinând cont că o parte din bani îi voi reinvesti, aş rămâne cu un salariu lunar de aproape 2.000 de lei. Muncesc fără şef, dar cu program nelimitat", mărturiseşte hunedoreanul.
Adevarul
