O nouă campanie de cercetare arheologică româno-americană în marea fortificație getică din nordul Moldovei s-a desfășurat în perioada 29 iunie – 13 iulie 2026, cu o echipă internațională de arheologi din România și Statele Unite ale Americii, cu sprijinul Muzeului Județean Botoșani Marea fortificație getică de la Stâncești, județul Botoșani reprezintă un reper important pentru cea de-a doua epocă a fierului din spațiul est-carpatic.
Ansamblul fortificat de la Stâncești, alcătuit din două incinte alăturate, a funcționat de-a lungul mai multor secole, între veacurile VI și III î.Hr. Prin dimensiunile sale impresionante, complexitatea sistemului defensiv și bogăția descoperirilor, situl constituie un reper esențial pentru înțelegerea comunităților getice care au locuit spațiul cuprins între Carpați, Nistru și Balcani în perioada timpurie a celei de-a doua epoci a fierului.
Primele cercetări arheologice de amploare au fost desfășurate aici între anii 1960 și 1969, sub conducerea arheologului Adrian C. Florescu, de la Institutul de Arheologie din Iași. După mai bine de o jumătate de secol de la încheierea acelor investigații, fortificația de la Stâncești a revenit în atenția cercetării arheologice sistematice, de această dată în cadrul unui proiect internațional și interdisciplinar.
Cercetările au debutat cu mai multe tipuri de investigații, în anul 2025 și acestea s-au concentrat cu precădere asupra cercetărilor de suprafață, documentării aeriene cu ajutorul dronei și prospecțiunilor magnetometrice, urmărindu-se o mai bună înțelegere a sitului și a peisajului arheologic din jurul său, iar campania din anul 2026 a marcat și reluarea cercetărilor arheologice invazive.
Colectivul a fost alcătuit din dr. Alexandru Berzovan, drd. Marian Lie (Institutul de Arheologie din Iași), dr. Owen Doonan (California State University, Northridge), dr. Nicole Rose (Arizona State University) și drd. Berk Suleyman (Pennsylvania State University). Cercetările au fost sprijinite direct de conducerea Muzeului Județean Botoșani, respectiv dr. Aurel Melniciuc și compatimentul Istorie-Arheologie.
Cercetările din această vară au oferit rezultate promițătoare și un material arheologic bogat. Au fost recuperate numeroase fragmente ceramice, între care se remarcă atât ceramica locală — inclusiv recipiente lucrate la roata olarului —, cât și fragmente provenind din vase grecești de import, mărturii ale contactelor și schimburilor la distanță în care erau implicate comunitățile de la Stâncești.
Se remarcă două complexe arheologice deosebit de interesante. Primul este reprezentat de o groapă menajeră de mari dimensiuni, care a furnizat un inventar bogat. Cel de-al doilea ridică întrebări mult mai interesante în privința funcționalității sale și ar putea fi legat de anumite practici rituale. Din umplutura acestuia provin, printre alte descoperiri, două figurine antropomorfe realizate din lut ars.
În paralel cu săpăturile, au continuat investigațiile interdisciplinare asupra peisajului din jurul fortificației. Cu participarea drd. Marian Lie (Institutul de Arheologie din Iași) au fost efectuate noi prospecțiuni magnetometrice în câteva dintre așezările nefortificate cu descoperiri din perioada secolelor V-III î.Hr. aflate în vecinătatea marii cetăți. Aceste cercetări urmăresc să ofere o imagine cât mai completă asupra modului în care fortificația de la Stâncești se integra în rețeaua de locuire a regiunii și asupra relațiilor dintre cetate și comunitățile din teritoriul înconjurător.
Prin îmbinarea săpăturilor arheologice cu metode moderne, non-invazive de investigare, noile cercetări de la Stâncești își propun să readucă în atenția științifică un sit de o importanță excepțională și să ofere răspunsuri noi asupra organizării, vieții cotidiene și legăturilor culturale și economice ale comunităților getice din nordul Moldovei de acum mai bine de două milenii și jumătate.
