Din ce in ce mai multi suferinzi renunta la medicamentele de sinteza, de altfel si foarte scumpe, dar si cu efecte secundare dintre cele mai neasteptate si surprinzatoare, si apeleaza la leacurile din natura, care nu dau dependenta, sunt ieftine si accesibile oricui.

Pamantul pe care traim ne ofera suficiente plante ca sa nu fim nevoiti sa alergam dupa cele straine, aduse de peste mari si tari, cu nume ciudate si efecte inca necunoscute pentru noi.

Astfel, sunatoarea este planta care se gaseste in mai toate casele in care locatarii obisnuiesc sa bea ceai. Infuzia se prepara turnand o cana de apa fierbinte peste o lingurita de floare uscata. Se acopera vasul, se lasa la infuzat cateva minute, dupa care se filtreaza si ceaiul se bea cald, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10, 15 minute.

La nevoie, in dischinezii biliare sau impotriva gastritei se pot bea doua-trei cani de ceai pe zi, de regula, neindulcit.

Persoanele care adorm greu si au un somn zbuciumat, obositor, sa bea seara un ceai de sunatoare, indulcit cu un varf de lingurita de miere de albine, la care se adauga si cateva picaturi de zeama de lamaie.

In tratarea depresiei usoare, o stare de proasta dispozitie si de nefericire, sunatoarea este extrem de eficienta. Se recomanda cate doua-trei cani de ceai pe parcursul zilei. In cazul tulburarilor emotionale mai puternice se poate lua si pulbere de sunatoare, cate o lingurita rasa la fiecare patru ore din zi.

De un real folos in caz de arsuri solare sau accidente casnice poate fi uleiul de sunatoare care se poate prepara acasa din flori proaspete ori pulbere.

Galbenelele infloresc din luna mai pana in septembrie si cresc peste tot, pe terenuri necultivate, pe marginea cailor ferate, a drumurilor si pe langa garduri, din zona de ses si pana sus, la munte. In gradini sunt cultivate pentru florile lor galben-portocalii care inveselesc locul. Nu sunt pretentioase si inmultirea lor este spontana prin semintele purtate de vant din loc in loc.

In scop terapeutic se folosesc doar florile, de culoare galben-portocalie, care se culeg in zilele insorite, dupa ce s-a ridicat roua. Pentru uz intern, preparatele din flori de galbenele se recomanda in caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Extern, galbenelele se recomanda in caz de leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancer al pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza. Inca din vechime, galbeneaua era cunoscuta si ca floarea ploilor deoarece, daca dimineata, intre ora 6 si 7, nu inflorea, era semn ca in ziua aceea va ploua cu tunete.

Menta, o alta planta binecunoscuta la noi, se recomanda in caz de ameteli, migrene, dureri de cap, inflamatii ale gatului, respiratie urat mirositoare. Cu infuzie se poate face si gargara de trei-patru ori pe zi.

In zilele fierbinti de vara, infuzia de menta, bauta calda, putin indulcita si cu zeama de lamaie, poate fi un racoritor excelent. Pulberea din frunze bine uscate si macinate de doua ori in rasnita de cafea se recomanda pentru refacerea mucoaselor intestinale si calmarea colonului iritabil. Se ia cate o lingurita rasa de pulbere, de doua-trei ori pe zi, amestecata cu lapte sau miere.

Silvia Holotiuc