Ananasul galben şi cireşele roşii găsite în conservele de fructe par a fi naturale, dar acele culori vii sunt de fapt rezultatul aditivilor şi a conservanţilor alimentari.
Este o idee bună să ştii ce există cu adevărat în mâncarea ta, scrieEverydayhealth.com.
Arsenic în legumele rădăcinoase şi pui
Substanţe cu o rezonanţă sonoră înspăimântătoare pot ajunge în mod natural în alimentele de pe masă. Spre exemplu: arsenicul. Metalele grele, cum ar fi plumbul şi arsenicul, pot fi întâlnite în orice produs care este crescut în sol.
Metalele grele există în mod natural în sol. De aceea rădăcina de ghimbir poate conţine urme de arsenic sau alte metale, în timp ce porumbul poate să nu conţină niciunul, deoarece este crescut deasupra solului. Arsenicul organic, produs în mod natural, reprezintă o ameninţare mică atunci când este consumat în cantităţi reduse. Totuşi, arsenicul neorganic, care este cancerigen, a fost întâlnit în carnea de pui, iar sursa acestuia a fost identificată ca fiind un medicament numit 3-Nitro, folosit de către producătorii de carne de pui. Teoretic, acel medicament a fost scos recent de pe piaţă.
Acrilamidă în popcornul pentru microunde
Acrilamida este o substanţă chimică care se formează din zahăr şi dintr-un aminoacid (asparagină) în unele alimente, cum ar fi gustările care necesită o gătire la temperaturi ridicate, ca de exemplu popcornul pentru microunde. De asemenea, acrilamida se poate forma în timpul prăjirii şi coacerii. Potrivit agenţiilor de reglementare, acrilamida a fost întotdeauna prezentă în alimentele noastre, dar prima dată a fost identificată în 2002.
Acrilamida a fost utilizată în mod obişnuit în materiale plastice, chituri, produse de epurare şi cosmetice. Siguranţa acrilamidei în conţinutul alimentar nu a fost confirmată, totuşi, unele studii pe animale au asociat dozele foarte mari din această substanţă cu dezvoltarea cancerului, dar şi cu leziuni nervoase.
Gândaci în colorant roşu alimentar
Colorant alimentar care provoacă o reacţie negativă este “roşu carmin de, un produs realizat din gândaci pentru a colora anumite produse. Deşi ideea de a mânca extract de insecte este neplăcută, “roşul de coşenilă (coşenila fiind insecta respectivă) este considerat a fi o opţiune mai sigură decât coloranţii roşii folosiţi înainte, care s-au dovedit a fi cancerigeni.
Nu sunt gândaci măcinaţi în alimentele procesate, ci mai degrabă culoarea este extrasă şi sterilizată. În mod ironic, această procedură a apărut în urma cerinţelor consumatorilor, deoarece consumatorii nu vor să mănânce fructe care nu au o culoare asociată cu maturitatea produselor. De exemplu, cireşele ce pot fi găsite în conservele de fructe sunt de fapt de culoare gri, iar majoritatea persoanelor nu ar vrea să mănânce cireşe gri. De aceea, colorantul este utilizat pentru a face cireşele să arate mai apetisante şi mai coapte.
Săruri de staniu în conservele de ananas
Conservele de ananas conţin săruri de staniu pentru a ajuta la menţinerea culorii vibrante a fructului, deşi nu sunt conservanţi alimentari utilizaţi în mod tradiţional. Acizii naturali întâlniţi în ananas determină eliberarea sărurilor de staniu în sirop sau în lichidul din ambalaj, astfel că permit ananasului să îşi păstreze culoarea de galben strălucitor.
Acţiunea de eliberare a sărurilor de staniu din conservă nu este considerată a fi o problemă pentru siguranţa alimentară. Ananasul la conservă este de obicei ambalat în recipiente carenu sunt acoperite cu email, astfel încât acidul să poată reacţiona cu ambalajul (conserva).
Benzoat de sodiu în băuturile carbogazoase
Benzoatul de sodiu este un conservant alimentar folosit de obicei la băuturi, şi care a fost asociat cu un risc crescut de cancer, ridicând anumite întrebări privind siguranţa alimentară. Specialiştii explică faptul că benzoatul de sodiu poate deveni cancerigen din cauza unei reacţii chimice din interiorul dozei de suc: benzoatul de sodiu se descompune şi produce benzen, un cancerigen potent, în prezenţa acidului de la băutură şi de la căldură.
Dioxid de silicon în condimente
Dioxidul de siliciu este utilizat în principal pentru a preveni ingredientele foarte uscate să nu se strângă în grupuri, care altfel ar absorbi toată umiditatea. Fără această substanţă, condimentele şi aromele care se aplică la chipsuri, cereale, supe ambalate şi alte produse s-ar compacta şi nu ar fi aplicate în mod egal pe suprafeţe.
Dioxidul de siliciu poate fi derivat din surse organice, cum ar fi legumele şi cerealele.
Sursa : finanaciarul.ro
