"În dragoste intervin mai multe componente, unele emoÈ›ionale care nu sunt voluntare È™i care au un termen de expirare, cum este pasiunea, È™i altele care trebuie cultivate, cum este compromisul", explică Francisco Cabello, medic, psiholog È™i director al Institutului Andaluz de Psihologie È™i Sexologie.
Din punct de vedere biologic, experienÈ›a dragostei este redată de activarea anumitor circuite È™i neurotransmițători în anumite zone ale creierului. Studiile au demonstrat că neurofiziologia dragostei este foarte bine pusă la punct, creierul È™tiind foarte bine să facă diferenÈ›a între anumite tipuri de iubiri. "Imaginile obÈ›inute prin rezonanţă magnetică funcÅ£ională (fRMI) arată cum diferite regiuni ale creierului sunt activate când este vorba de dragoste maternă È™i altele când este vorba despre dragoste romantică", spune Cabello.
De asemenea, creierul face diferenÈ›a dintre dragoste È™i dorință. Tot imaginile fRMI, care arată cum se activează centrii cerebrali la vederea unei persoane, demonstrează că "nu ne putem îndrăgosti de o persoană pe care nu o dorim, dar putem să dorim o persoană pe care nu o iubim", citează El Mundo. Și aici există mai multe "opÈ›iuni", în sensul că poate exista impuls sexual care să nu fie direcÈ›ionat către cineva anume, ceea ce Cabello numeÈ™te
dorință fără obiect" È™i poate exista o puternică atracÈ›ie sexuală față de cineva care nu ar avea valorile necesare începerii unei relaÈ›ii romantice.
Cabello este adeptul teoriei dragostei triunghiulare a psihologului Robert Sternberg, conform căruia, dintre cele trei componente care alcătuiesc dragostea: intimitatea, pasiunea È™i angajamentul, ca oameni nu avem control decât asupra ultimei componente. În ce le priveÈ™te pe celelalte două, am putea spune că suntem sub controlul biologiei.
Pentru Sternberg, intimitatea totalizează sentimentele de ataÈ™ament, apropiere È™i conexiune, pasiunea implică atracÈ›ia sexuală, iar angajamentul este decizia de a rămâne cu persoana respectivă pe termen lung, rezultatul ideilor ÅŸi comportamentelor pe care încercăm să le punem în practică pentru a menÅ£ine legătura cu persoana aleasă. Această ultimă componentă ar fi singura ce depinde de voinÅ£a noastră.
În funcÈ›ie de prezenÈ›a sau absenÈ›a celor trei componente, Sternberg alcătuieÈ™te o listă cu 8 tipuri de relaÈ›ii diferite. Prima este chiar "noniubirea", adică lipsa tuturor celor trei componente, care caracterizează interacÈ›iunile cele mai simple. RelaÈ›ia de prietenie implică doar prezenÈ›a intimității, dragostea infatuată doar pasiunea, iardragostea goală" implică doar angajamentul. Dintre relaÈ›iile în care sunt prezente câte două componente fac parte dragostea romantică (intimitate È™i pasiune), dragostea prietenească (intimitate È™i angajament) È™i dragostea "stupidă" (pasiune È™i angajament). În acest ultim caz, două persoane decid să construiască o relaÈ›ie doar bazat pe o puternică atracÈ›ie fizică. Ultimul tip de iubire este cel complet, care presupune existenÈ›a tuturor celor trei componente. ExistenÅ£a ÅŸi împletirea tuturor celor trei componente face ca această iubire să fie mai trainică decât oricare dintre celelalte, iar cei implicaÅ£i în ea să se simtă profund ÅŸi deplin împliniÅ£i. Este nivelul de iubire către care tindem cu toÅ£ii, cea mai completă È™i complexă expresie a unei relaÅ£ii ce poate exista între două fiinÅ£e umane.
