Litrul de benzină costă 1,35 euro în România, dar doi euro în Norvegia, 1,80 euro în Italia, Danemarca și Olanda ori 1,70 euro în Grecia și Belgia. O pâine de jumătate de kilogram costă 25-30 de eurocenți în România, dar ajunge deseori la 1-1,50 euro în Germania sau Franța. Un apartament cu trei camere poate fi închiriat într-un cartier obișnuit din București cu circa 300 de euro pe lună, dar o locuință similară ca suprafață și distanța față de centru costă în jur de 1.000 de euro la Roma, cam 1.500 de euro la Paris și poate ajunge la 2.000 de euro pe lună într-o metropolă nordică. Și lista poate continua.
Se va spune, desigur, că este și normal ca produsele și serviciile să fie mai ieftine în România ori Bulgaria decât în Vest, având în vedere că și salariile sunt aici de câteva ori mai mici decât "dincolo". "Sunt însă prețuri care nici nu se pot compara. Pentru o mașină de 90 de cai-putere, de exemplu, plătesc în Italia un impozit anual de aproape 200 de euro, în timp ce în România am înțeles că m-ar costa doar 13 euro", spune Maria Pop, o româncă stabilită de mai bine de un deceniu în apropiere de Milano.
Occidentalii dintre noi
Situații de genul celor descrise mai sus nu fac decât să netezească discrepanțele nominale de venituri dintre Est și Vest, care uneori sunt de-a dreptul descurajante. Totuși, chiar și luând în calcul nivelul prețurilor, diferențele sunt în continuare semnificative. Pentru a avea puterea de cumpărare a unui salariu mediu din Ungaria, angajații români ar trebui să câștige cam 500 de euro pe lună net, pentru a se situa la același nivel cu un grec ar avea nevoie de 560 de euro pe lună, iar pentru a egala un italian - 750 de euro. Pentru o putere de cumpărare echivalentă cu cea a spaniolului mediu e nevoie de 830 de euro pe lună, iar pentru a atinge nivelul de trai mediu din Franța ori Germania, ar fi necesar un salariu de 1.150, respectiv 1.300 de euro pe lună.
Toate scenariile de mai sus sunt bineînțeles valabile la nivelul actual al prețurilor produselor și serviciilor din România, respectiv 60% din media europeană. În realitate, ne indică statisticile, majorarea veniturilor în economia autohtonă a fost însoțită în permanență de o creștere a costului vieții. În perioada 2000-2004, de pildă, prețurile din România erau de 42%-43% din media UE.
Cât câștigi vs unde locuiești
Calculele de mai sus se pot citi și altfel: de exemplu, câștigi 700 de euro în România și ți se propune o sumă dublă în Italia? Avantajul la nivelul puterii de cumpărare va fi, de fapt, de vreo 180 de euro lunar. Ai 1.000 de euro la București, dar ai putea câștiga 2.000 la Amsterdam? În realitate, vei primi doar 250 de euro în plus.
Diferențele de cost apar, desigur, nu numai între țări, ci și între regiunile sau localitățile aceleiași țări. Este cu siguranță mai ieftin să trăiești în Bretania decât la Paris ori în Sicilia decât la Roma. Cum tot mai ieftin este, în general, să locuiești la țară decât în mediul urban. Discrepanțele se simt și în România, unde viața în București este cu siguranță mai scumpă decât cea în Zalău sau Vaslui ori unde o bună parte din locuitorii din rural se descurcă cu niște venituri lunare care le-ar fi total insuficiente la oraș.
Situația este similară și în alte state: "Cu 1.000 de euro lunar nu se poate trăi nici la München, nici la Stuttgart, din cauza preţului ridicat al chiriilor. Dar o persoană celibatară poate foarte bine trăi cu aceeaşi sumă la ţară, mai ales dacă are o casă şi cultivă legume şi fructe în propria sa grădină", se arată într-un articol recent apărut în cotidianul Ludwigsburger Kreiszeitung, ca urmare a unui raport asupra sărăciei din cea mai mare economie europeană.
Citeste complet pe capital.ro
