Situată la baza gâtului, sub "mărul lui Adam", tiroida este una dintre cele mai mari È™i mai importante glande ale organismului, având un rol esenÈ›ial în reglarea metabolismului prin hormonii secretaÈ›i. Pe lângă acest aspect, hormonii T3 È™i T4, produÈ™i din iodul conÈ›inut de alimente, au rol È™i în reglarea temperaturii corpului, în accelerarea sau diminuarea arderilor, în reglarea colesterolului È™i ritmului cardiac, în dezvoltarea È›esutului osos È™i nervos, influenÈ›ând, de asemenea, È™i tranzitul intestinal, hormonii sexuali, părul, pielea È™i unghiile.
Cele mai frecvente dereglări ale tiroidei apar fie din cauza deficitului de hormoni (hipotiroidia), care se poate corecta prin administrarea de medicamente, fie din cauza excesului de astfel de hormoni (hipertiroidie), care poate necesita tratament chirurgical.
"In hipertiroidie, operaÈ›ia nu este mereu prima opÈ›iune, ci este recomandată doar în cazul în care nu se obÈ›ine răspuns favorabil la tratamentul medicamentos sau la cel cu iod radioactiv, într-o perioadă de 3-6 luni. Există însă È™i câteva situaÈ›ii în care nu se aÈ™teaptă, iar operaÈ›ia este prima alegerea terapeutică, mai exact atunci când un nodul a provocat paralizia corzilor vocale sau dacă este vorba de cancer tiroidian la copii. La fel È™i în cazurile în pacientul înghite sau respiră greu din cauza dimensiunilor mărite ale glandei", explică Dr. Răducu Stănciulescu, medic primar ORL, È™ef de secÈ›ie la Spitalul Elias, care efectuează astfel de intervenÈ›ii È™i în cadrul Spitalului Metropolitan.
Cum se desfăşoară intervenţia
Tiroidectomia implică efectuarea unei incizii deasupra sternului È™i o ablaÈ›ie chirurgicală a unei părÈ›i sau a totalității glandei tiroide, în funcÈ›ie de gravitate optându-se pentru tiroidectomie parÈ›ială, subtotală sau totală. Înainte de efectuarea operaÈ›iei se realizează o serie de analize care include dozările hormonilor tiroidieni dar È™i ecografia tiroidiană, sciantigrafia, radiografia cervico-toracică, tomografia computerizată sau tehnica imagistică prin rezonanță magnetică.
"OperaÈ›ia se desfășoară sub anestezie generală È™i durează între 40 de minute È™i 2 ore, timp în care se efectuează o incizie orizontală a bazei gâtului. În funcÈ›ie de gravitate, se îndepărtează fie o mică tumoră izolată, fie jumate din unul sau din ambii lobi care formează glanda, fie un lob întreg sau glanda întreagă. Incizia se va face la nivelul unuia din pliurile gâtului, cicatricea estompându-se odată cu trecerea timpului", a adăugat Dr. Răducu Stănciulescu, medic primar ORL, È™ef de secÈ›ie la Spitalul Elias.
Refacerea postoperatorie este în general uÈ™oară. În cazul tiroidectomiei totale, este foarte important ca pacientul să urmeze tratamentul permanent cu hormoni tiroidieni de sinteză, È™i asta pentru că tiroida face parte din categoria organelor a căror funcÈ›ie o putem substitui prin administrarea de medicamente. Dacă vorbim despre un nodul, se va lua o probă din acesta È™i se va analiza prin citopuncÈ›ie, urmând ca, în cazul în care acesta este malign, să se recurgă, în majoritatea cazurilor, la scoaterea în întregime a glandei.
Ce riscuri implică tiroidectomia
Ca orice intervenÈ›ie chirurgicală, tiroidectomia implică anumite riscuri, precum hemoragia postoperatorie sau infecÈ›ia plăgii. Alte complicaÈ›ii ale operaÈ›iei de tiroidă sunt cele care privesc lezarea nervilor de la nivelul gâtului È™i a paratiroidelor, glande ce reglează metabolismul calciului È™i al fosforului.
Că urmare a secÈ›ionării nervilor se poate ajunge la pierderea parÈ›ială a vocii, precum È™i la răguÈ™eală permanentă sau temporară. Lezarea glandelor paratiroide se poate face direct sau indirect (prin afectarea vaselor sanguine ce irigă glandele paratiroide) È™i are drept consecință hipoparatiroidismul tranzitor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterală a nervilor recurenÈ›i, cu afectarea vorbirii, tranzitorie sau permanentă, hematom È™i insuficiență tiroidiană, a cărei intensitate depinde de cantitatea de È›esut tiroidian extirpată sau de prezenÈ›a autoimunității. De asemenea, aceasta poate duce la scăderea nivelului de calciu din organism, producând tetanie sau spasmofilie. De cele mai multe ori, această situaÈ›ie este tranzitorie, paratiroidele recuperându-È™i, în cele din urmă, funcÈ›ia secretorie.
În general, apariÈ›ia acestor complicaÈ›ii este foarte rară, riscul fiind mai mic de 2%. Cel mai frecvent au loc în cazul pacienÈ›ilor cu timori invazive, în cazurile cu implicare a ganglionilor limfatici sau la pacienÈ›ii cu gușă mare, care ajunge până sub claviculă. TotuÈ™i, riscurile trebuie discutate în detaliu cu pacientul, pentru ca acesta să înÈ›eleagă atât motivele operaÈ›iei, metodele alternative de tratament, precum È™i avantajele È™i dezavantajele intervenÈ›iei. Doctorul Zilei
