"Aş fi dispusă să mai îndur multă chimioterapie şi operaţii pentru învăţăturile pe care le-am primit în schimb". Medicii nu îi dau speranţe, iar statisticile arată că doar 10% dintre bolnavi au şanse să se vindece, dar Adriana Cuţa (25 de ani) se autocaracterizează ca "un om exagerat de optimist" şi spune că trăieşte cea mai tare experienţă a vieţii sale: o formă rară de cancer, angiosarcom, care a debutat în adolescenţă.

În 2005, când se pregătea pentru examenul de bacalaureat, Adriana a observat pentru prima dată pe coapsă, la palpare, o formaţiune ca un chist. A amânat să meargă la medic câteva luni pentru că era mai preocupată de studii. Se pregătea pentru admiterea la Facultatea de Litere de la Universitatea din Bucureşti. După ce a terminat cu examenele, a mers la o clinică particulară, unde medicii i-au îndepărtat chirurgical chistul de pe picior, în regim ambulator, fără niciun fel de analize.

"Medicii de la clinică mi-au spus că mă vor contacta ei dacă este ceva grav, peste trei săptămâni, cand vor veni analizele de la patologie. Nu m-au mai contactat însă şi eu am tras concluzia că este bine şi mi-am continuat viaţa", spune Adriana.

Facultatea, mai importantă decât sănătatea

În 2008, chistul a apărut din nou, dar Adriana a amânat şi de această dată să meargă la medic pentru că învăţa pentru licenţă. După câteva luni, din cauza durerilor, a fost la un consult medical şi a făcut un RMN preoperator la o clinică privată. Rezultatul RMN-ului a fost categoric: cancer.

"Eram singură când am citit rezultatul. Nu mă aşteptăm. Eram pe stradă şi îmi aduc aminte că pentru câteva momente toate în jurul meu au început să se mişte în slow motion, ca-n filme. M-am dezmeticit destul de repede şi următorul lucru care mi-a venit în minte a fost: am cancer, cum le spun părinţilor?!", îşi aminteşte Adriana.

Deşi tocmai aflase că are o boală foarte gravă, s-a gândit mai mult la părinţi decât la ea. De aceea, a amânat să le dea vestea rea până când a fost nevoie să îi cheme din provincie pentru că avea nevoie să stea cu ea prin spitale. I-a spus fratelui ei şi câtorva prieteni mai apropiaţi.

Până în prezent, Adriana a făcut patru operaţii şi nouă serii de chimioterapie, dar nu şi-a pierdut pofta de viaţă.

"Sunt un om exagerat de optimist şi asta m-a ajutat foarte mult. În cea mai mare parte a timpului mă gândesc că o să mă fac bine, dar am şi momente când cad psihic, mai ales când citesc statistici despre angiosarcom sau când mă simt rău", mărturiseşte Adriana.

Singurul bolnav din România

Anual, în toată lumea, sunt diagnosticate doar 300 de cazuri de cancer de acest tip. În România, Adriana nu a mai găsit un alt "coleg de suferinţă", în schimb a luat legătura cu doi alţi bolnavi din Europa. "Mă ajută enorm că pot să fac schimb de experienţă cu ei", spune tânăra.

Metastaza pulmonară este încă mică în cazul Adrianei şi nu are simptome grave. "Câteodată am senzaţia că nu pot să respir, dar sper să fie doar din cauza anxietăţii", spune Adriana. În prezent, ea primeşte tratament gratuit de la Institutul Oncologic Bucureşti, dar are nevoie să meargă într-un centru specializat în tratarea sarcoamelor, care nu există în România. Adriana are nevoie de câteva zeci de mii de euro (între 40.000 şi 70.000 de euro) pentru a merge la o clinică din Turcia sau Germania. Până în prezent, din donaţii şi cu ajutorul prietenilor şi colegilor, ea a reuşit să strângă doar 13.0000 de euro.

Cea mai "tare" experienţă din viaţă

Cancerul i-a schimbat radical viaţa, dar nu în rău aşa cum ar crede toată lumea. "Faptul că m-am îmbolnăvit de cancer este cea mai "tare" experienţă a vieţii mele. M-a făcut să apreciez altfel viaţă, am devenit un om mai bun şi mai profund, am început să dau atenţie lucrurilor mici pe care înainte nici nu le observam şi să mă bucur de ele. Nu mai spun niciodată că mă plictisesc, că sunt obosită, nu mă mai supăr pentru lucruri mărunte. Am cunoscut nişte oameni minunaţi, care mi-au schimbat viaţă", mărturiseşte Adriana.

Are desigur şi regrete: nu a reuşit nici până în prezent să îşi dea licenţa şi din cauza tratamentului petrece mult timp prin spitale şi nu are timp pentru pasiunile sale: literatura şi cinematografia. De altfel, Adriana este editor la unul dintre cele mai importante site-uri româneşti de filme. Boala o ţine însă departe de colegi şi meserie.

"Aş fi dispusă să mai îndur multă chimioterapie şi operaţii pentru învăţăturile pe care le-am primit în schimb. Problemă mea este nu că sunt bolnavă, ci că este posibil să mor din cauza bolii", spune Adriana.

Adriana nu a renunţat la luptă şi îşi face planuri pentru viitor. Dacă scapă de boală vrea să se înscrie la Facultatea de Medicină şi să plece în Africa ca voluntar.

"Îmi doresc de mult timp să merg în Africa ca să îi ajut pe oamenii defavorizaţi de acolo, dar până acum nu am putut să plec pentru că s-a împotrivit mama şi nu am vrut să trec peste cuvântul ei. Zicea că îmi pun viaţa în pericol. Acum i s-a demonstrat prin "fapte" că nici acasă nu sunt în siguranţă", conchide Adriana.

 

Romania Libera