Mai precis, ca definiţie tehnică, este vorba despre cei care, deşi lucrează, au un venit disponibil echivalent sub linia de sărăcie de 60% din valoarea mediană a venitului disponibil echivalent la nivel naţional (după luarea în considerare a transferurilor sociale). Indicatorul constituie referinţa pentru statisticile europene pentru venit, incluziune socială şi condiţii de viaţă EU – SILC (potrivit abrevierii din limba engleză).
Avem mult de lucrat până să ne ducem spre media europeană, situată la mai puţin de jumătate faţă de noi, chiar dacă nu vom ajunge niciodată la nivelul Cehiei sau Slovaciei. Însă mai spre Germania sau Franţa am putea să privim mai atent, fie şi pentru că experienţa ţărilor baltice, relativ apropiate ca nivel al PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare arată că se poate merge în acea direcţie.
Evoluţia în timp:
Aderarea ne-a îndepărtat de Europa în ce privește valorizarea muncii În ce priveşte evoluţia ratei angajaţilor săraci din România, se pot trage câteva concluzii şi surprinzătoare şi îngrijorătoare. Oricum, în loc să ne apropiem de media europeană după aderarea din 2007, noi ne-am îndepărtat de ea, ceea ce a devalorizat munca şi desfăşurarea unei activităţi utile fiscalizate.
De la "doar" 19% în anul 2007, valoarea a urcat anul trecut la 21,5% dintre angajaţi, în pofida măsurilor de creştere susţinută a salariului minim pe economie întreprinse în ultimul an. Culmea, valoarea maximă a sărăciei în muncă a fost atinsă în anul 2014. Exact anul în care am revenit cu PIB-ul la valoarea de referinţă din 2008, ceea ce confirmă pe spatele cui s-a făcut relansarea economiei.
Citiţi mai departe pe cursdeguvernare.ro
