Înainte de a fi ucenic al Domnului, fusese pescar. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan vorbeşte despre îndoiala lui Toma de a crede că Domnul Iisus a înviat din morţi, atunci când ceilalţi Apostoli au mărturisit că L-au văzut pe El şi că a vorbit cu ei. „Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios”. (Ioan 20, 24-27).
Aşadar, îndoiala Sfântului Apostol Toma a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Înviere, căci Hristos-Domnul S-a arătat după opt zile din nou Ucenicilor, fiind şi Toma cu ei, iar el a mărturisit: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28). După Înălţarea la cer a Mântuitorului şi după primirea Duhului Sfânt, trăgând Sfinţii Apostoli la sorţi încotro să vestească fiecare Evanghelia, Sfântului Toma i-a căzut sorţul să meargă în India.
Deci, a semănat Apostolul cuvântul lui Dumnezeu la mezi, la parţi şi la indieni, şi pe mulţi i-a creştinat, întemeind biserici. A murit fiind străpuns de ostaşi cu suliţele, la porunca unui rege păgân, primind astfel cununa muceniciei de la Cel pe Care L-a slujit întreaga sa viaţă. Moaştele sale s-au aflat mult timp la Edesa.