Sfântul Cuvios Ioan ÅŸi-a dorit din tinereÈ›e să urmeze calea pustiei. Într-o zi, el È™i-a părăsit părinÈ›ii È™i a plecat la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a È™i călugărit.
În timpul luptei împăratului Leon Armeanul (813-820) împotriva sfintelor icoane, au plecat în BizanÅ£ alături de un alt ucenic È™i anume, Iosif, făcătorul de cântări È™i mergeau prin cetăți îndemnând poporul să cinstească în continuare sfintele icoane.
Sfântul Grigorie a voit să înÈ™tiinÈ›eze È™i pe creÈ™tinii din Roma despre cele ce se întâmplă în partea de Răsărit È™i l-a trimis pe Iosif, dar pe drum acesta a fost prins È™i închis într-o temniță în insula Creta.
Între timp, Sfântul Grigorie a trecut la Domnul È™i a fost îngropat de Sfântul Cuvios Ioan.
La scurt timp a trecut la cele veÈ™nice È™i Ioan, veghetor fiindu-i Iosif, care între timp fusese eliberase din temniÈ›a din Creta.
Iosif a zidit o biserică aproape de BizanÅ£ în cinstea Sfântului Nicolae ÅŸi a adus aici moaÈ™tele celor doi sfinÈ›i, Grigorie Decapolitul È™i Ioan.