Potrivit art. 142 din Codul de procedura fiscala, executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare.
"Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare", se precizeaza in continuare.
Care sunt bunurile urmaribile
Asa cum precizeaza Codul de procedura fiscala, ANAF poate poate pune sub sechestru si valorifica doar bunurile aflate in proprietatea debitorului, considerate urmaribile de reglementarile legale. Este vorba despre:
bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit; bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit; bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele; ansamblu de bunuri (pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit; produse finite. Trebuie sa stiti ca aceste bunuri sunt puse sub sechestru si valorificate in ordinea prezentata, astfel incat, ori de cate ori valorificarea nu este posibila pentru o anumita categorie de bunuri, organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie.
Ce bunuri NU pot fi executate silit
Din prevederile prezentate anterior, deducem ca nu pot fi puse sub sechestru:
bunurile mobile si imobile care sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit; bunuri care sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit. De asemenea, la art. 151, Codul de procedura fiscala mai precizeaza ca, in cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:
bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru; bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel; alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta; combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave; bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale. Mai mult decat atat, potrivit Codului de procedura civila, pe langa bunurile deja precizate, nu pot fi executate silit nici animalele destinate obtinerii mijloacelor de existenta si furajele necesare pentru aceste animale pana la noua recolta, in cazul debitorilor care se ocupa exclusiv cu agricultura.
Atentie! Exista si anumite categorii de venituri care nu pot fi poprite pentru acoperirea unor datorii fiscale.
avocatnet.ro
