Numai în Bucovina și Basarabia, orice stejar secular este numit „al lui Ștefan cel Mare”, scrie bucpress.eu.
În prima zi a Săptămânii Luminate, credincioșii s-au rugat la Sfântul Ștefan cel Mare, izvorul a toată vitejia și tuturor dreptăților. ”Credem că mai auzite ne sunt rugăciunile în Săptămâna Luminată, care pentru mulți români din nordul Bucovinei începe cu pelerinajul în Codrii Cosminului, la Stejarul voievodal. Ne-am adunat în jurul preoților Dumitru Tocar, parohul Bisericii din Hrușăuți, și părintelui Teodor Ciurariu, din Dorohoi, sosit împreună cu profesorul dr. Vasile Adăscăliței și Constantin Gologan, prieteni nelipsiți la sărbătorile de suflet ale fraților bucovineni. Fețele bisericești au ținut Tedeumul de pomenire a arcașilor viteazului Domnitor, au cântat psalmi de slavă Învierii lui Hristos, ne-au unit în rugăciunea Tatăl Nostru”, mai scriu jurnaliștii din Cernăuți.
”E un loc de spiritualitate românească ce se va menține atâta timp cât va slobozi stejarul muguri, iar el va înmuguri atâta timp cât vom veni aici, așa cum vine venerabilul Ionică Semeniuc din Hrușăuți, și ne vom ruga pentru odihna sufletelor arcașilor căzuţi ca să nu fim noi robi astăzi, să vorbim şi să ne rugăm în limba noastră română, să ne bucurăm de Învierea lui Hristos şi de Învierea noastră la o viaţă nouă.
În fața stejarului viguros își regăsesc demnitatea românii dezmoşteniţi de moşie, fiecare frunză fiind ca o filă din istoria unui popor ce-și căuta scut și adăpost în codrul verde. M-am gândit nu o dată că, dacă la fiecare întâlnire în jurul acestui stejar, am fi adus câte o piatră, câte o gură de apă, o mână de ciment, am fi înălțat până la cer un monument, o cetate, o piramidă sau alt simbol al durerilor și dragostei noastre pentru Sfântul Domnitor. Chiar dacă ni se pare acum că se apropie apocalipsa, nu poate fi sfârșitul lumii cât pașii ne mai poartă spre locuri sfinte”, scrie sursa citată.
Foto: bucpress.eu