Chiar dacă atât de puţin cunoscut în zilele noastre, un botoşănean deţine un brevet de invenţie pentru imagini în relief în cinematografie şi televiziune. Iar dacă adăugăm faptul că invenţia a fost brevetată în urmă cu 80 de ani, este certă contribuţia omului de ştiinţă la dezvoltarea industriei cinematografice, în special a imagisticii tridimensionale.

Imaginile 3D au fost inventate în 1838, de către Sir Charles Wheatstone, iar la început procedeul stereoscopiei, adica înregistrarea si redarea imaginilor în relief, a fost concentrat pe desene. În 1936, însă, Theodor V. Ionescu, membru al Academiei Române, a adaptat imaginile în relief pentru pentru cinematografie si televiziune.

Theodor V. Ionescu s-a născut pe 8 februarie 1899, la Dorohoi, şi s-a stins din viaţă pe 6 noiembrie 1988, la Bucuresti.
A fost unul dintre cei mai mari fizicieni şi inventatori români, lăsând în urmă descoperiri remarcabile în fizica plasmei, fizica ionosferei, bucurându-se de o largă recunoaştere internaţională. Cercetările şi descoperirile în domeniul imaginilor în relief, cu aplicare în cinematografie, sunt apreciate şi recunoscute în special în afara graniţelor, românii mulţumindu-se să privească admirativ industria cinematografică, mai degrabă drept o minune care ţine de industria hollywoodiană decât de ştiinţă.

Theodor Ionescu a fost unul dintre cei mai mari descoperitori în ştiinţa modernă, invenţiile sale lăsând loc şi altor cercetători să dezvolte şi să finalizeze propriile studii.

În anul 1925, dorohoianul Theodor Ionescu a inventat un microfon bazat pe curentii termoionici (curenţi emişi de corpurile încalzite) şi un modulator de lumină folosind fenomenul de interferenţă.

În anul 1946, împreuna cu fizicianul V. Mihu, a inventat şi construit o instalaţie cu care s-a obţinut prima "emisiune stimulată", tip MASER (amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat în 1954. Maserul reprezinta de fapt un tip de laser ce funcţioneaza în domeniul spectral al microundelor.

Theodor Ionescu a fost profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti. A avut contribuţii semnificative  în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleara, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinţi.

A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935 şi membru titular al Academiei Române din 1963.

A susţinut doctoratul în fizica plasmei la Paris şi apoi în România. Datorită lui Theodor Ionescu, istoria fizicii plasmei în România  a început la Iaşi, unde dorohoianul a susţinut prima teză de doctorat în fizică, sub îndrumarea lui Petru Bogdan. La 26 de ani este numit profesor la Catedra de Fizică Moleculară, Acustică şi Optică, sub conducerea sa realizându-se primele studii în domeniul fizicii gazelor ionizate din România.

Transferat la Bucureşti, înfiinţează primul laborator şi Catedra de Electricitate de la Facultatea de Matematica şi Fizica a Universitaţii, care va deveni ulterior Facultatea de Fizică.

Profesorul Ionescu a realizat studiul frecvenţelor de rezonanţă ale ionilor moleculari de hidrogen şi oxigen, precum şi studii asupra oscilaţiilor rezonante la frecvenţe radio şi microunde în plasme fierbinţi, cu posibilităţi de realizare în fuziunea termonucleară. Lucrările au fost prezentate la Paris de către Acad. Louis Neel, laureat al Premiului Nobel în Fizică.
 
Pe 8 februarie se împlinesc 117 ani de la naşterea, la Dorohoi, a unuia dintre cei mari fizicieni ai ţării şi ai lumii. Să ne obişnuim a-l aminti pe Theodor V. Ionescu, să îi rostim numele şi să îl aşezăm alături de marii oameni pe care acest pământ i-a plămădit.

CITEȘTE ȘI: "Calendar Ortodox, 16 octombrie 2026: Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul"