El a anunÅ£at că lucrează, împreună cu alÅ£i colegi, la un studiu privind moartea cerebrală ÅŸi s-a adresat direct Mitropolitului Andrei, prezent la dezbatere, cu rugămintea de a prezenta acest studiu membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care să adopte o poziÅ£ie oficială a Bisericii în acest caz.
"În momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, în momentul în care chirurgul înfige bisturiul bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. DeÅŸi e declarat în moarte cerebrală, are ÅŸase semne prin care e definită moartea cerebrală – e adevărat că definiÅ£ia morÅ£ii cerebrale în vreo 15 ţări diferă de la Å£ară la Å£ară, deci sunt probleme juridice, medicale, teologice, duhovniceÅŸti – până în momentul în care e decupat organul ÅŸi se face inciza, până în momentul acesta bolnavul, sau mortul cum vor să îi spună transplantologii, nu plânge. Plânge în momentul în care i se recoltează, de regulă, cele cinci organe după care aleargă instituÅ£ia transplantologică ca să mă exprim foarte elegant", a spus dr. Chirilă.
Potrivit dr. Chirilă, la toate acestea se adaugă faptul că un medic din Canada a publicat un studiu acceptat de comunitatea ÅŸtiinÅ£ifică în care prezenta că bolnavii aflaÅ£i în moarte cerebrală au potenÅ£iale electrice minuscule în emisferele cerebrale. "ToÅ£i cercetătorii oneÅŸti au fost de acord că acei oameni nu sunt în moarte cerebrală. Noi vom face public acest studiu cu rugămintea către membrii Sfântului Sinod de a reconsidera definiÅ£iile. Cred că există în Å£inutul Greciei o practică de a nu se exprima încă nici pro, nici contra. De ÅŸapte-opt ani, se întâlnesc teologii ÅŸi medicii, studiază conceptul de moarte cerebrală ÅŸi spun dacă au mai făcut vreun pas, dacă au găsit o nouă interpretare. Cred că e atitudinea cea mai cuminte", a declarat prof. univ. dr. Pavel Chirilă.
În discuÅ£ie a intervenit ÅŸi profesorul de teologie pr. Stelian Tofană care a susÅ£inut că în creier există o secÅ£iune care acumulează amintiri, adună sentimente de iubire ÅŸi de ură, iar această secÅ£iune nu poate fi "dovedită medical". "Atâta timp cât creierul nu poate fi dovedit tot ca fiind mort, prelevarea de organe poate însemna o crimă. Atâta timp cât moartea cerebrală nu poate fi dovedită medical, acea parte de creier, omul nu e mort ÅŸi s-ar putea să ajungem să încuviinţăm crimele într-o industrie a transplantului în Å£ara noastră care nu are nimic de-a face – ÅŸi îÅŸi asum asta – pe undeva cu salvarea de vieÅ£i, ci cu fenomenul financiar", a spus prof. Tofană.
La rândul lui, Mitropolitul Andrei AndreicuÅ£ a spus că, "în principiu, Sfântul Sinod al BOR a fost de acord cu transplantul de organe, dar cel care hotărăşte când omul este mort este medicul": "Nu e vorba de moarte cerebrală, ci de moartea-moarte. Eu personal ÅŸi cred că majoritatea membrilor Sfântului Sinod cred că moartea-moarte e atunci când a murit ÅŸi creierul, ÅŸi inima, ÅŸi respiraÅ£ia. Mai e un amănunt. Dacă e vorba de transplantul unui rinichi, trăieÅŸte ÅŸi cu celălalt, dar când e vorba de inimă ÅŸi o iei, aici e o problemă morală foarte dificilă".
Potrivit lui Adrian Oprea de la catedra de Psihologie a UBB Cluj, participant la masa rotundă, problema morÅ£ii cerebrale e discutată intens ÅŸi în SUA.
"S-a dovedit că starea de moarte cerebrală nu este echivalentă cu starea de moarte biologică. Argumentul că creierul este organul integrativ al organismului nu este valabil, nu rezistă. Problema morÅ£ii cerebrale e ÅŸi acceptată, ÅŸi neacceptată. E o confuzie acolo ÅŸi nu trebuie lăsată această confuzie într-un document oficial al BOR. Eu personal nu mi-am schimbat prea mult punctele de vedere. Dacă noi considerăm o persoană în moarte cerebrală moartă pentru că nu îi mai funcÅ£ionează creierul ÅŸi pentru că în felul acesta îÅŸi pierde conÅŸtiinÅ£a, iar dacă o persoană care e vie credem că are conÅŸtiinţă, ce ne facem cu embrionul? Ce ne facem cu copiii anecefalici? Biserica nu îi consideră nonpersoane. Cum putem accepta, în aceste condiÅ£ii, moartea cerebrală?".
Sursa: timponline.ro
