In Botosani, rata şomajului este de circa 8,8%, iar peste 2.000 de şomeri nu mai primesc nici macar ajutorul de somaj, o cincime este salariata, o alta cincime pensionara, iar daca dam deoparte tinerii sub 18 ani (care iau alocatii) mai ramane o treime din populatia judetului care nu este prinsa in nici o statistica. Acesti oameni nu exista pentru statul roman. Ei sunt cei care nu mai au nici un fel de ajutor social, nu sunt in nici o evidenta la AJOFM sau aiurea.
Cifric, daca pot folosi acest cuvat extrem de sadic si sterp, aceşti oameni nu exista. Poate ca unii dintre ei, vreo 10%, mai primesc niste bani ca indemnizaţii de handicap sau ca alte foloase mai mult sau mai puţin cuvenite. Dar restul? Restul de circa 60.000 din ce trăiesc? Aceasta ar trebui sa fie intrebarea care sa ne preocupe zi si noapte. La aceasta cifra absolut aiuritoare, ce reprezinta o treime din populaţia unui intreg judeţ, ar trebui sa vedem mii de oameni cersind si alte mii marsaluind pe marginea drumurilor, ca in America Marii Crize. Dar nu vedem. Stim despre cutare vecin sau cutare fost coleg ca nu munceste de ani de zile, nici el şi nici nevasta, dar standardul lor de viata ne spune altceva. Multi au masini la scara, petrec weekendul la munte sau in padure la gratare. Ba chiar multi dintre ei traiesc mai bine decat amaratii de birocrati sau pensionari.
O parte traiesc pe banii trimisi din Spania, Italia sau alte state, de copilele lor sturlubatice care cica lucreaza acolo pe post de dansatoare, nu conteaza ca danseaza in paturi, altii zi de zi stau la "birou" in piata, comercializand, valuta, bonuri, vaucere, orice, altii ziua dorm si noaptea fura, de la crapul din balta de la marginea orasului si pina la rufele uitate pe sarma la uscat in balcon, altii fac pe cizmarii la negru, lucreaza la fatade la negru, la sapat gropi in cimitire la negru, altii vand legume in piata la negru, tigari de sub haina, fac trafic de frontiera, invart orice si oriunde.
Asa ca: Intreţinerea e platită, porcii şi mieii urca ascultatori scarile blocurilor, bidoanele de vin se odihnesc desarte langa locurile pentru gunoi, iar PETurile de bere acopera intrarile in blocuri, muzica curge in valuri din apartamentele de la etajul 3 sau 4.
Ar trebui să fim morţi de multă vreme. De foame. Dar nu suntem. Si atunci care ar fi secretul acestei mediocritaţi pline de bani în care ne zbatem? În niciun caz munca, pentru că nu putem spune despre noi ca munca ar fi cea care ne omoara. Atunci? Atunci e foarte simplu: după 2.000 de ani de cautare, romanii au descoperit, in sfarşit, frecatul mentei la negru si taiatul frunzelor la caini. Doua metode fantastice de a "trai bine".
Daca reuşim sa le patentam la OSIM si sa le vindem si in Europa, nici macar efortul de a freca menta nu va mai fi nevoie să-l facem Vom "trai bine" din drepturile de autori.
Un descurcaret carcotas
Sursa: botosaneanucarcotas.ro
