După un timp, fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 de dolari. Toată lumea e mulţumită şi îl laudă pe John ce băiat bun este.
Următorul an, la fel, oferă câte 100 de dolari când revine în sat, lumea mulţumită, numai cuvinte de laudă pentru John.
În al treilea an, John oferă fiecărui sătean numai 50 de dolari. Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile.
GHEORGHE: Vasile, ţie tot 50 de dolari ţi-a dat?
VASILE (nemulţumit): Tot, măi Gheorghe!
GHEORGHE: Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!..
Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl chestionează.
GHEORGHE: Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 de dolari?
JOHN: Ştii, măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e viaţa, e greu!
La care Gheorghe, către Vasile:
GHEORGHE: Vezi, măi Vasile, John îşi ţine băiatul la facultate pe banii noştri!
