A fost odata un vacar care avea un taur. Acestui taur i se duse vestea ca e cel mai bun taur din regiune. Taurul era singura sa avere, dar cum i se duse vestea in lung si-n lat, ceilalti fermieri il inchiriau pentru vacile lor. Era de ajuns sa apara vreo vaca prin preajma ca taurul isi facea imediat traba! Iar vacarul castiga foarte multi bani. Ceilalti fermieri se reunira si decisera sa puna mana de la mana si sa cumpere ei taurul. Ajunsera la vacar acasa si ii zisera:
- Cere un pret pentru animalul tau. Vrem sa il cumparam!
Vacarul, profitand de situatie, ceru un pret exagerat, si oricat incercara fermierii sa negocieze, el nu lasa la pret. Dezamagiti, fermierii plecara sa ceara ajutor de la primarie, poate primesc vreo subventie de la stat sau poate fonduri europene.
Primarul sensibil la problemele comunitatii, cumpara taurul cu banii primariei, platind o avere pe el, si il inregistra ca patrimoniu al comunei.
Bucurie mare in sat! Se facu o petrecere campeneasca de pomina! Fermierii prezenti isi adusera si vacile sa profite si ei cat mai repede de noua achizitie a primariei! A fost adusa prima vaca si stupoare… Taurul o mirosi si ….nimic…
- Trebuie sa fie vina vacii, zise un fermier. E prea slaba!
O alta vaca a fost adusa. O vaca olandeza, cea mai frumoasa vaca din regiune! Taurul o mirosi si tot nimic. Ba incepu sa caste alene si sa se plimbe de colo colo. Primarul, disperat, il chema pe vacar si il intreba ce se intampla.
- Nu stiu, zise vacarul! Cat a fost la mine nu a mai facut nicodata asa ceva! Lasa-ma sa port o discutie cu el.
Zis si facut. Vacarul se apropie de taur si il intreba:
- Ce se intampla cu tine, taurasule? Nu mai ai chef de munca?
Taurul, se intinde lenes, si raspunde:
- Ma cam deranjezi! Ai grija cum vorbesti cu mine ca acum sunt functionar!

CITEȘTE ȘI: "Așteptarea fără vânătoare: Expoziție personală Ana Maria Micu în cadrul festi..."