O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.
– Vaaai, zice asistenta sociala, sunt toti ai dumneavoastra?
– Da, toti sunt ai mei, zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta...
Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: Sascha, stai jos, si toti copiii se aseaza.
-Deci, zice asistenta sociala, sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor.
-Acesta, cel mai mare, este Sascha.
-Bine, si urmatorul?
-Si pe asta il cheama Sascha.
Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.
Unul dupa altul, fiii se numeau toti Sascha. Urmeaza fiica cea mare; si ea tot Sascha.
-Bine, zice asistenta sociala, eu recunosc aici un model tipic. Toti 15 se numesc Sascha?
-Da, asta simplifica mult lucrurile, spune mama copiilor. Cand e vremea sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: Saaaaaascha! Scularea!! si cand e gata cina strig Saaaascha! La masa! si toti copiii vin in goana. Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig de asemenea Sascha, Stop! si toti se opresc. Faptul ca am botezat toti copiii mei Sascha a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata.
Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:
-Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa ?
-Simplu, il strig pe numele lui de familie.