- Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.
- Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
- Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
- Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.
Ion dupa o saptamâna venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui.
Vasalie îi zice lu` nevastasa:
- Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
- Ziua buna, Marie!
- Ziua buna, Ioane.
- Apai, Vasalie une-i?
- Nu-i acasa, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de ... Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:
"`Tu-i mama ei de treaba, ce sa fac? Pusca am, cartuse am, cureaua mi-i lata, da` ce sa fac daca nu-s acasa ..."