Copiii s-au așezat și ei la micul dejun fără să-mi spună nimic special.
Am ajuns deprimat la birou, iar cînd am intrat pe ușă secretara, plină de entuziasm, mi-a urat "La mulți ani!". M-am simțit un pic mai bine, măcar ea și-a adus aminte de ziua mea... Am lucrat normal și, spre dezamăgirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite.
Inainte de prînz, secretara a intrat la mine în birou și mi-a zis: "Ce-ar fi să mergem să mîncăm împreună?".
I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o în acea zi, și am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mîncat bine, am baut și ne-am distrat de minune.
În masină, în drum spre birou, ea mi-a zis:
"Într-așa o zi deosebită, de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă să continuăm să ne distrăm!".
"Bine", am zis, "hai, să mai bem cîte un păhărel"...
Odată ajunși în apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
"Sper că nu te deranjează dacă am să mă fac mai "comodă" ?
"Nuuuu, nici o problemă!" i-am răspuns, iar în sinea mea mă gîndeam că va fi o experiență interesantă....
Ea a intrat în dormitor și după cîteva clipe a ieșit ...cu un tort imens cu lumînări, urmată de soția mea, copiii, prieteni șsi rude, care cîntau în cor:
"La multi ani!" ...
Iar eu stăteam ca un idiot în curu` gol, în mijlocul sufrageriei!
