Copiii s-au așezat și ei la micul dejun fără să-mi spună nimic special.
Am ajuns deprimat la birou, iar cînd am intrat pe ușă secretara, plină de entuziasm, mi-a urat "La mulÈ›i ani!". M-am simÈ›it un pic mai bine, măcar ea È™i-a adus aminte de ziua mea... Am lucrat normal È™i, spre dezamăgirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite.
Inainte de prînz, secretara a intrat la mine în birou È™i mi-a zis: "Ce-ar fi să mergem să mîncăm împreună?".
I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o în acea zi, È™i am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mîncat bine, am baut È™i ne-am distrat de minune.
În masină, în drum spre birou, ea mi-a zis:
"Într-aÈ™a o zi deosebită, de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă să continuăm să ne distrăm!".
"Bine", am zis, "hai, să mai bem cîte un păhărel"...
Odată ajunÈ™i în apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
"Sper că nu te deranjează dacă am să mă fac mai "comodă" ?
"Nuuuu, nici o problemă!" i-am răspuns, iar în sinea mea mă gîndeam că va fi o experiență interesantă....
Ea a intrat în dormitor È™i după cîteva clipe a ieÈ™it ...cu un tort imens cu lumînări, urmată de soÈ›ia mea, copiii, prieteni È™si rude, care cîntau în cor:
"La multi ani!" ...
Iar eu stăteam ca un idiot în curu` gol, în mijlocul sufrageriei!
