Psihologul Andreas Hniatiuc ne explică:
"Aceşti indivizi au experienţe anterioare legate de cruzime şi violentă în raport cu animalele sau chiar cu oamenii, iar contextul actual nu reprezintă decât o oportunitate de a-şi exprimă dezechilibrele, fără a fi judecăţi sau sancţionaţi de către societate. Agresivitatea în acest context nu este trăită că o reacţie sau ca şi răspuns la o problemă socială, ci este modalitatea prin care o personalitate aflată în dezechilibru se exprimă la nivel emoţional.
Cu toţii ne dorim să circulăm în siguranţă, fără a avea teamă de a ne fi ameninţată sănătatea sau chiar viaţa, dar soluţia unei astfel de probleme, cu siguranţă, nu vine din sfera violenţei şi a cruzimii. Astfel de comportamente violente se propagă mult mai uşor când sunt încurajate sau sunt considerate definitorii pentru un grup de persoane, influenţa maselor contribuind în mod semnificativ la accentuarea lor.
Din punct de vedere educaţional, astfel de modele au efecte psihologice ascunse asupra copiilor şi trebuie descurajate. În orice societate civilizată, astfel de acte de barbarism nu sunt tolerate, iar indivizii cu un astfel de comportament sunt sancţionaţi prompt. Trebuie să facem distincţia între comportamentul unui animal care acţionează agresiv, când este înfometat sau îşi apără teritoriul, reacţionând instinctiv, şi un individ care ucide animalul în chinuri pentru a obţine propria satisfacţie".
