Beverley Jane Stewart, o artistă din Londra, cu origini evreiești, a pornit, la maturitate, în căutarea propriei identități și a sentimentului interior de ”acasă”, mergând pe urmele bunicilor săi români, care, înainte de a părăsi România, la începutul anilor 1900, au locuit în Botoșani.
Rezultatul acestei cercetări, care a durat trei ani, este expoziția de pictură, gravură și colaj ”Romanian Heritage – A Journey in Time” (”Moștenirea românească – O călătorie în timp”), deschisă pe 11 septembrie 2024, în premieră națională, la Muzeul de Artă Contemporană al Centrului de Cultură ”George Apostu”, din Bacău.
Timp de trei ani, artista britanică a făcut naveta între Marea Britanie și România pentru a vizita, în căutarea propriilor rădăcini, cele mai importante comunități evreiești din țara noastră, sinagogi, monumente legate de istoria fericită sau tragică a evreilor din România, dar și locuri care au contat pentru istoria sa personală.
A ajuns în Botoșani, București, Timișoara, Galați, Cluj, Iași, Constanța, a făcut poze, a stat de vorbă cu oamenii, a documentat aspecte de viață, apoi a pus pe pânză toate aceste informații, emoții, realități, pe care le-a descoperit cu suflet de copil, dar pe care le-a procesat cu experiența maturității, încercând să pună accent și pe rolul pozitiv al evreilor în istoria țării noastre.
Beverley Jane Stewart, absolventă a Academiei de Arte din Londra, membră a Societății Regale de Arte, este un artist respectat în țara sa, are expoziții în toată lumea și temele predilecte sunt legate de propria istorie, de propria familie, chiar.
”Am descoperit o țară cu adevărat minunată, în care m-am simțit ca acasă, mi-au plăcut foarte mult spațiile generoase, natura, zona Carpaților, cu ape atât de curate, valori care nu au fost distruse. Am simțit, de asemenea, că România este foarte eterogenă, cu zone de industrie și foarte multă strălucire, mai ales în București, dar și cu zone în care oamenii trăiesc după metode primitive de agricultură, cu cai și căruțe, ducând o viață modestă. Dar acest amestec face din România o țară foarte interesantă, care nu este suficient cunoscută, cu un potențial uriaș, pentru că nu este snoabă, oamenii sunt autentici”, a povestit pentru Deșteptarea Beverley Jane Stewart.
Pentru artista din Londra, Botoșaniul înseamnă identitate și istorie:
”Am început vorbind despre identitate și istorie și despre cum toți ar trebui să ne învățăm și să ne acceptăm istoria, indiferent cine am fi, nu poți fugi de ea, face parte din noi și din ceea ce ne definește. Să mă întorc la rădăcinile mele, să merg în Botoșani, și să văd lucrări de artă similare cu ceea ce am văzut în casa părinților mei din Londra, să mă întâlnesc cu ceea ce am fost și să aflu de unde mi se trage creativitatea, toate astea mi-au dat un sentiment de apartenență. Și totul era acolo! Bunicul meu a fost sculptor, am văzut pietrele din cimitir, din locul în care strămoșii mei s-au născut, și am trăit acest sentiment: ”Știu cine sunt!”. E ca atunci când cineva nu își cunoaște părinții și simte acea nevoie de a afla cine sunt ei, chiar dacă persoana aceea trăiește într-o familie de adopție minunată. Pe mine, întoarcerea în Botoșani, în România, m-a făcut să simt că știu cine sunt”.
Prin lucrările expuse, Beverley Jane Stewart își dorește să arate că este mândră de ”rădăcinile românești”. Și mai speră ceva: ca oamenii să realizeze importanța ”conservării și dezvoltării identității și sentimentului de apartenență”.
”În mod evident, istoria are suișurile și coborâșurile sale, tragediile și momentele sale de glorie, și poporul evreu a avut momentul său de tragedie, dar, înainte de asta, am avut momente de glorie și mi-ar plăcea ca lumea să se gândească la contribuția evreilor în România, că erau mândri să fie români, și că, chiar și atunci când au părăsit țara, cum au făcut bunicii mei, eu, după trei generații, sunt mândră de rădăcinile mele românești. Sper că oamenii vor realiza importanța conservării și dezvoltării identității și sentimentului de apartenență și vor dori să știe cine sunt”, a mărturisit Beverley Jane Stewart într-un interviu după expoziția de la Bacău.