Chestiunea pare pur ÅŸi simplu monstruoasă. Ana Pauker deÅ£inea o putere fabuloasă asupra femeilor din România care se alăturaseră Kominternului, scrie George Damian.
Monstruos mi se pare modul în care aceste femei erau lipsite de puterea de decizie asupra propriului corp, chestie care se apropie de dezumanizare. Poate una dintre aceste femei îÅŸi dorea copilul – însă Ana Pauker putea să curme viaÅ£a acelui copil – iar cea mai mică ezitare din partea împricinatei arunca umbra îndoielii asupra ataÅŸamentului ei faţă de Partid. Sau Ana Pauker putea decide că o altă studentă nu putea să avorteze, iar pe viitor copilul putea deveni dovada "descompunerii morale" – expresie sinonimă în jargonul comunist cu promiscuitatea. O chestie ciudată: cu voie de la Lenin comuniÅŸtii propovăduiau libertinajul sexual, însă în vremea lui Stalin "descompunerea morală" devenise o acuzaÅ£ie care putea aduce excluderea din partid ÅŸi chiar o condamnarea. "Descompunerea morală" era una dintre cele mai facile acuzaÅ£ii printre kominterniÅŸtii atinÅŸi de fervoarea promiscuităţii.
În literatura recentă Ana Pauker este recuperată uÅŸor-uÅŸor, prezentată ca o victimă a primitivului Gheorghe Gheorghiu Dej, iar nu ca o monstruozitate a Kominternului, aÅŸa cum bine a fost surprinsă pe coperta revistei Time, încheie George Damian.
