Proiectul de ordonanţă de urgenţă prin care se stipulează introducerea noilor cărţi de identitate cu elemente biometrice a trecut, de câteva zile, de faza dezbaterii publice. Deşi reacţiile societăţii civile au fost negative, ordonanţa mai are doar un pas până la publicare. Practic, prin introducerea acestui tip de noi cărţi de identitate, România se transformă într-o imensă casă Big Brother, în care cetăţenii pot fi urmăriţi, fără să ştie, zi şi noapte, aproape oriunde s-ar afla, scrie Puterea.

Printre altele, noile cărţi de identitate electronice vor conţine, pe lângă datele de identificare clasice (nume, adresă, data naşterii, CNP), fotografia în format electronic a titularului şi amprentele a două degete.

Amprentarea tuturor cetăţenilor României, începând de la vârsta de 14 ani, încalcă dreptul la viaţă privată şi prezumţia de nevinovăţie, garantate de Constituţie, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta ONU pentru Protecţia Copilului, Conveţia UE pentru Protecţia Persoanelor cu privire la Prelucrarea Automată a Datelor şi mai multe convenţii privind drepturile persoanei, în care România este parte, dar asta nu pare să-i deranjeze pe Emil Boc şi pe Vasile Blaga, iniţiatorii acestui proiect.

Costuri uriaşe în vremuri de criză

Un alt motiv pentru care societatea civilă a protestat faţă de proiectul lui Blaga îl constituie costurile de implementare. În nota de fundamentare, la capitolele privind costurile bugetare, în primul rând la cel intitulat "Modificări ale veniturilor bugetare, plus/minus din care: a) buget de stat, b) bugete locale, (i) impozit pe profit c) bugetul asigurărilor sociale de stat", apare aceeaşi prevedere "Nu este cazul".

Suma vehiculată semioficial pentru implementarea proiectului se ridică la circa 30 de milioane de euro. Deşi pare foarte mare chiar şi aşa, pentru o ţară aflată într-o profundă criză economică, această sumă este ridicol de mică pentru un proiect de o asemenea anvergură. În Marea Britanie, de exemplu, costurile pentru un proiect asemănător, legate de achiziţionarea tehnicii şi programelor electronice necesare pentru executarea cardurilor, s-au ridicat la peste 6 miliarde de dolari. 

Pericole

APADOR-CH a atras atenţia, printr-un comunicat, că tehnologia folosită de cardul electronic de identitate este una de tip RFID (identificare prin radiofrecvenţă) în genul celei care permite citirea preţului unui produs după codul de bare ataşat. Această tehnologie "permite aflarea datelor persoanale ale deţinătorului de card electronic de identitate de către oricine are un aparat în genul cititorului de coduri de bare. De asemenea, tehnologia RFID permite monitorizarea în orice loc şi în orice moment a oricărei persoane şi prezintă riscul clonării cipului din cardul electronic de identitate".

Dacă vă întrebaţi la ce i-ar folosi unui infractor amprentele dumneavoastră, răspunsul e unul demn de speriat: pentru a le pune la locul săvârşirii unei infracţiuni - jaf, omor, viol etc. - ca să pună poliţiştii pe o pistă falsă. Sau poate clona cartea de identitate electronică şi să o folosească la comiterea de infracţiuni. Dacă vă imaginaţi că pentru replicarea amprentelor e nevoie de tehnologie sofisticată, de genul celei din filmele cu spioni, vă înşelaţi. Cel care intră în posesia amprentelor unei persoane, în format digital, are nevoie doar de o imprimantă laser, o coală transparentă, de genul celor utilizate la retroproiectoare şi puţin clei pentru lemn sau latex. Tuşul de la imprimantă tipăreşte amprenta de coala transparentă în relief. Este suficient să se aplice deasupra un pic de clei sau de latex şi se obţine o copie identică a amprentei unei alte persoane. Aceasta poate să fie lipită de degetul unui infractor şi poate fi lăsată, cum spuneam mai sus, la locul unei infracţiuni.

(articol complet in cotidianul puterea.ro)