Lumea, frate, s-a stricat subit,
Ies politicienii la cerşit
Cu un zâmbet de piton pe faţă.
Dintr-o dată, sunt calugăriţe,
Preanevinovate creaturi,
Nu mai au nici greaţă, nici figuri,
Fac numai mătănii şi cruciţe.
Iau priviri cucernice, duioase,
De copil de-o lună înţărcat,
Trec ca un făcut prin orice sat,
Răspunzând la babele rămase.
Îşi aduc aminte de colegi
Din gimnaziu şi din facultate,
Râd la amintiri de mult uitate,
Prin cămine, baruri şi bodegi.
Toţi se jură că-s născuţi ţărani,
Toţi sunt patrioţi şi sunt cucernici,
Ceilalţi sunt mereu nişte nemernici
Care-atâta ştiu: averi şi bani!
Unii dau pomeni la mănăstiri,
Făcând bieţii popi să saliveze,
Cumpără ologilor proteze
Şi icoane cu creştini martiri.
Iar avem campanie-electorală,
Iar ni se promit numai minuni,
Luna asta suntem şi noi buni;
Cum se gată – iar ni-i burta goală!
(Sorin Poclitaru, "Campania electorală")
