În vechime, cu toate că medicina nu era atât de avansată ca astăzi, oamenii se bucurau de o să­nătate de invidiat.

 Erau mai robuşti, mai rezis­tenţi şi trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creştinaţi de cneazul Vladimir, aveau un stil de viaţă ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europe­nilor: iarna se scăldau în apă îngheţată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau mai mult cu fructe de pădure, mâncau terci de mei şi ovăz şi îşi potoleau setea cu cvas. Nutriţioniştii zilelor noastre sunt de părere că exact aceste alimente hrănitoare şi să­nătoase, precum şi băuturile lor preparate numai din pro­duse naturale, din miere, cereale, condimente şi fruc­te, îi ţineau pe ruşi departe de boli şi le prelungeau viaţa.

Cvasul - elixirul ruşilor

Cea mai răspândită şi mai populară dintre băuturile tradiţionale în Rusia a fost şi încă mai este cvasul. Con­sumat atât de ţărani, de militari şi călugări, cât şi de curtenii şi membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind conside­rată aproape miraculoasă.

Preparat din pâine (de secară, orz, grâu), din fructe (pere, cireşe, lămâi), din fructe de pădure (afine, coa­căze, zmeură, mure), cvasul poate fi socotit un pana­ceu, ce previne şi tratează boli ale sistemului car­dio­vascular, reglează funcţionarea tractului gastro­in­tes­tinal, stopează înmulţirea agenţilor patogeni.

În timpul Primului Război Mondial, febra tifoidă a făcut adevărate ravagii în Europa, principala cale de trans­mitere a cumplitei boli fiind apa. Medicul militar rus Vasili Sotnikov a descoperit că în cvas bac­te­riile tifoide şi paratifoide mor. Astfel, bău­tura a fost introdusă, în loc de apă, în toate spitalele, bolniţele şi lazaretele, iar pentru soldaţi a devenit obligatorie.

Fiind consistent şi foarte hrănitor, în anii cumpliţi de foamete, cvasul a sal­vat milioane de oameni de la moar­tea prin inaniţie. În iernile teribil de ge­roase, con­ţi­nutul bogat în vitamine al băuturii i-a imunizat pe ruşi, forti­fi­cându-le organismul. Iar în verile arză­toare, când mun­cile câmpului deve­neau un chin, cvasul, răcoritor şi to­ni­fiant, reîmprospăta forţele şi îmbună­tă­ţea performanţa mun­cii, revi­gorând trupul trudit al muji­cului. "Chiar şi cel mai prost cvas este de 100 de ori mai bun decât cea mai pură apă!", spuneau ţăranii ruşi.

Cvas energizant

Ingrediente: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 lin­guri zahăr (în funcţie de cât doriţi de dulce), jumătate de pahar cu stafide.

Mod de preparare: Pesme­ţii se pun într-un borcan şi se toarnă peste ei apă fiartă. Pentru ca borcanul să nu se spargă, se pune dedesubtul lui un cuţit mai lat. Se adaugă trei linguri de zahăr şi se lasă la răcit. Apoi se adaugă drojdia, se amestecă bine, se acoperă şi se pune într-un loc călduros. După două zile, lichidul se stre­coară, se adaugă restul de zahăr (dacă doriţi mai dulce) şi stafidele spălate. Se lasă timp de o jumătate de zi, la temperatura camerei, apoi se toarnă în sticle, se astupă şi se pune la frigider. După alte 24 de ore, se poate consuma. Zaţul rămas se poate uti­liza ca ferment, în locul drojdiei, pentru următorul cvas (la trei litri de apă se pun patru linguri de zaţ). Za­ţul se păstrează obli­gatoriu la frigider.

Cvas alb
 
În timpul fermentaţiei, în cvas se produce acid lac­­tic, care ajută digestia şi este recomandat ca stimu­lent al secreţiei de lapte pentru femeile care alăptea­ză. În acest ultim caz, nu se recomandă să se depă­şeas­că o ceaşcă pe zi.

Ingrediente: câte 3 kg de malţ de secară, orz, făi­nă de grâu, făină de hrişcă, 1,5 kg făină de secară, 50 g mentă, 20 g stafide.

Mod de preparare: Cerealele se amestecă, adău­gând treptat apă, până se obţine un aluat tare. Se aşea­ză într-un vas mare şi se toarnă 10-12 litri de apă clocotită. Separat, se face o infuzie din 50 g de mentă şi un litru de apă. Se amestecă bine, se adau­gă 3-4 linguri de drojdie diluată sau zaţ de la cva­sul anterior şi infuzia de mentă. Se acoperă şi se lasă la cald pentru a fermenta. După 2-3 zile, se stre­coară, se toarnă în sticle, adăugând în fiecare câteva stafide şi se păstrează la frigider, în poziţie orizontală.

Cvas din mere
 
Băut înainte de masă, este indicat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială şi afecţiuni cardiace.

Ingrediente: 1 kg de mere, 100 g za­hăr, 200 g miere, 30 g drojdie, 1 linguriţă scorţişoară măcinată, 4 l apă.

Mod de preparare: merele tăiate în felii subţiri se aşează într-un vas emailat, se toarnă apa şi se fierb timp de 20-30 de minute. Se trage oala de pe foc şi se lasă la macerat timp de 2-3 ore. Se strecoară printr-un tifon şi se adaugă zahărul, mie­rea, drojdia şi scorţişoara. Vasul se aco­peră bine şi se lasă într-un loc călduros, pentru fermentare. După 2-3 zile, se strecoară din nou, se toarnă în sticle şi se pune la frigider. Cvasul este gata în 3-4 zile.

Cvas din ace de brad

Peste un kg de pulbere din ace de brad, se toarnă orice fel de cvas. Se lasă la macerat 18 ore, într-un loc călduros. Se con­su­mă cât mai mult.

Cvas din căpşuni

Ingrediente: 1 kg căpşuni, 650 ml apă, 2 linguri miere, 2 linguri zahăr, 30 g drojdie.

Mod de pre­parare: Căp­şu­nile spălate se pun împreună cu apa într-un vas emai­lat. Se dau în­tr-un clocot, 2-3 minute, după care se ia vasul de pe foc. Se lasă câteva minu­te la răcit, se strecoară, se adaugă mie­rea, zahărul şi o ju­mătate de lin­guriţă de acid citric, se amestecă bine şi se pune vasul la frigi­der. După 2-3 ore, se adaugă drojdia, se amestecă foarte bine şi se toarnă în sticle de culoare închisă, lăsând 8-10 cm spaţiu. Se adaugă în fiecare recipient câte 2-3 stafide, se astupă bine şi se aşează într-un loc răcoros. În 3-4 zile este bun de băut.

Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept

Se frământă un aluat din făină şi cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oţet de mere, ulei de floarea soarelui şi vin. Se aşează într-un tifon şi se apli­că pe piept seara, timp de o jumătate de oră.

Pentru boli renale

La 3 litri de apă fiartă şi răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr şi o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.

Pentru ficat şi fiere

Cvasul din sfeclă ajută la curăţarea ficatului de toxine, stimulează bila "leneşă şi regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncţii.
Ingrediente: 1 kg de sfeclă roşie (curăţată şi dată pe răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.

Mod de preparare: Se pune sfecla într-o cratiţă, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul şi se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziţia se toarnă într-o altă cratiţă, cu restul de apă, şi se mai dă într-un clocot. Se stinge focul, şi fiertura se lasă la răcit, până la o temperatură de 30-40 de grade. După ce se strecoară, se adaugă pesmetul şi droj­dia. Se toarnă într-un borcan, se acoperă şi se lasă la fermentat, într-un loc căldu­ros, timp de 4-5 zile.

* Indiferent de afecţiune sau de reţe­ta de cvas alea­să, este recomandat să se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afec­ţiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.

Zbiten

Preparat din apă, miere, mirodenii şi plante aro­matice, zbitenul este o altă bău­tură străveche rusească, cu proprietăţi curative. În timpul iernilor ruseşti, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un ade­vărat elixir, încălzind organismul şi alun­gând bolile specifice ano­timpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia ru­seas­că, atât rece, pentru răcorirea trupu­lui, dar şi cald. În secolele trecute, se păs­tra în samovare şi se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, aşa-numiţii "zbi­tenşciki", care forfoteau prin târ­guri şi iarmaroace.

Zbitenul cald şi aromat este un ex­ce­lent antiinflamator, creşte imunitatea şi tratează bolile aparatului respirator. Conţinutul de plante medicinale îi spo­reşte calităţile terapeutice, calmând sistemul nervos, îmbunătăţind starea de spirit şi ameliorând insomniile.

Zbiten pentru boli sufleteşti

Ingrediente: 150 g miere, 2 l apă, 100 g zahăr, 2-3 linguriţe sunătoare, 2 linguriţe mentă, 2 linguriţe muşeţel, 1 linguriţă scorţişoară, 1/4 linguriţă salvie.

Mod de preparare: Mierea se di­luează cu o cană de apă şi se pune la fiert, îndepărtând periodic spuma. Se­pa­rat, zahărul cu o cană de apă se dau într-un clocot, după care se adau­gă peste siropul de miere. Se fierbe la foc mic, până ce siropul devine groscior. În restul de apă (un litru şi jumătate) se pun toate celelalte ingre­diente şi se fierb timp de 15 minute, într-o oală acope­rită cu capac. Apoi, infuzia se strecoa­ră şi se toarnă peste siropul din miere şi zahăr. Se con­sumă câte o ceaşcă, seara, înainte de culcare, şi dimi­neaţa, în loc de cafea.

Zbiten din zmeură pentru o viaţă lungă

Ingrediente: 1 kg miere, 3 l apă, 0,5 l suc de zmeu­ră, 1/2 cană de drojdie, scorţişoară.

Mod de preparare: Mierea şi sucul de zmeură se fierb în apă circa două ore. Se amestecă încontinuu şi se îndepărtează spuma periodic. Se stinge focul şi se lasă la răcit la temperatura camerei. Apoi se adaugă drojdia, diluată în apă caldă. Se lasă peste noapte într-un loc călduros. Dimineaţa, se toarnă într-un recipient de sticlă şi se pune într-un loc răcoros. Se lasă la fer­mentat timp de 25-30 de zile, după care se strecoară şi se depozitează la frigider. Zbitenul din zmeură are proprietăţi anticancerigene şi este benefic în afecţiunile pulmonare şi oculare. Se poate bea şi cald, dar cel mai bun este rece. Se consumă după pofta inimii.

Formula AS

CITEȘTE ȘI: "Recunoști replica? (Foto)"