Toți au scos bani buni din afaceri populare la vremea lor, mai ales datorită izului de noutate pe care îl aveau pentru consumator, precum sucul la dozator sau închirierea de casete video, scrie ro.stiri.yahoo.com.
Altele, rămase dinainte de 1989, au mai trăit pentru o scurtă perioadă de timp. Așa s-a întâmplat cu gheretele unde se vindeau înghețată, lapte la sticlă și iaurt la borcan, cu aprozarele sau cu centrele de încărcare butelii.
Azi, activități care în urmă cu 20 de ani se numeau afaceri, fie au dispărut cu totul, fie au mai rămas câteva, doar cu titlu de exemplu și acum trag să moară.
Afaceri dispărute
1. Consignațiile
Fără nicio legătură cu termenul juridic de azi, consignațiile au fost primele magazine nou-apărute după 1990. De acolo, se puteau cumpăra, dar și vinde lucruri din casă, în special haine, pe cineva ar fi vrut să le valorifice.
La consignație, se vindeau atât produse noi, cât și vechi, aici găsindu-se mai tot felul de obiecte: haine, genți, pantofi, accesorii, bijuterii, parfumuri, vase sau obiecte de uz casnic.
Au funcționat timp de câțiva ani și au dispărut pe fondul implementării legislației fiscale capitaliste.
2. Vânzarea de casete audio
Azi, câte o casetă de vânzare se mai găsește doar în rafturile cu CD-uri și reviste din vreo benzinărie de provincie.
În urmă cu 20 de ani, nu exista piață, târg sau centru de oraș în care să nu răsune boxele casetofonului de la taraba cu casete. Una dintre ele era chiar în fața magazinului Unirea din București. La tarabe se auzeau pentru prima dată melodii precum "Macarena" sau hiturile unor formații românești.
3. Tarabele cu jeanși
Este greu de imaginat că locul în care se află azi terase și cluburi din Centrul Vechi al Capitalei, în anii ’90 se vindeau jeanși, haine din piele și alte articole de îmbrăcăminte aduse din Turcia.
Erau zeci de tarabe încărcate cu astfel de produse, iar vânzătorii își îndemnau agresiv clienții să probeze. Și asta chiar dacă se aflau doar în trecere, fără să dea semne că vor să și cumpere.
Bazarul a dispărut datorită înmulțirii magazinelor.
4. Închirierea de casete video
În anii ’90, românii nu mâncau popcorn în fața televizorului, dar prinseseră gustul închirierii casetelor video.
Se puteau lua acasă doar cu buletinul, se închiriau pe ore, iar tarifele erau comparabile, sau chiar mai mari, în banii de atunci, decât cele ale biletelor de cinema de azi. Întârzierea se penaliza.
După modelul centrelor Hollywood Music and Film care împânziseră Bucureștiului, sute de afaceri se multiplicaseră în cartiere și orașe de provincie.
Filmele erau destul de puține și traduse cu întârziere de Irina Margareta Nistor. Business-ul dispărea pe măsură ce televiziunea prin cablu începea să ajungă în casele românilor.
5. Vânzarea biletelor la Bingo
Apariția jocului televizat Bingo a creat un adevărat curent în România, astfel încât vânzătorii ambulanți împânziseră orașele, vindeau mult și se alegeau cu un comision pe măsură. Dispărut din peisaj, jocul Bingo televizat a fost reînnviat, în 2009, pentru o perioadă, însă fără succesul de atunci.
6. Dozatoarele TEC
Sucul la dozator se vindea mai peste tot, în plină stradă. Se bea pe loc, din pahare de sticlă, sau era cumpărat pentru acasă, în PET-uri refolosite.
Era mult mai ieftin decât băuturile răcoritoare îmbuteliate. Deși dozatoarele erau multe, mai tot timpul era coadă în fața lor. Nici până azi nu se știe rețeta, dar TEC-ul a dispărut când românii au început să-și dea seama că ar fi vorba de multe "chimicale".
Aprozarul și telefoanele cu fise
Alte activități economice, existente înainte de 1990 și care au mai continuat o perioadă după Revoluție, au fost și gheretele unde se vindeau înghețată Vafă și Polar și lapte și iaurt la borcan de sticlă, centrele unde se reîncărcau buteliile de aragaz, aprozarul, telefoanele publice cu fise și apoi cu cartelă, centrele unde se cumpărau sticle și borcane sau cântarele publice, din care nu se știa niciodată cine scoate banii.
Internet cafe-urile și sifonăriile
Pe lângă toate acestea, mai există o serie de activități, afaceri foarte răspândite la vremea lor, dar care azi au mai rămas câteva și își trăiesc ultimele zile din viață. Este vorba de internet cafe-uri, serviciile de trimitere faxuri, sifonăriile, încărcarea brichetelor cu gaz sau developarea și procesarea pe hârtie a fotografiilor.
